Da, acelasi lucru se petrece si cind Corneliu Vadim Tudor sau Gigi Becali apar printre personajele din categoria „Politicieni”. Sau cind acestia ne privesc din susul sondajelor de opinie.
Discutia asta s-a mai petrecut odata, atunci cind TVR a realizat campania „Mari Romani”. Paranoia nationala a insamintat idei de complot, de aranjamente si de urcari sau coboriri „artificiale” in clasamente.
Topurile notorietatii nu sint cel mai bun prieten al omului revoltat de chestiune. Ele sint foarte greu de acceptat, pentru multi dintre romanii care nu se impaca la gindul unei Republici Becali, cu Dan Diaconescu sef la CNA. Dar, oricita revolta si minie proletara tisnesc din „corazonul” omului cu gindire stapinita, capabil sa masoare credibilitatea in alta unitate de masura decit „bekalul” sau „kilo-elodia”, realitatea si Realitatea il contrazic.
Clasamentele populare au efect socant asupra romanilor cumpatati. Din ele afla, cu uimire, ca nu fac parte din majoritate. Ca majoritatea poate fi, uneori, un termen fundamental si pervers al democratiilor tinere. Aceiasi oameni – care se amagesc cu ideea ca numai „citiva nebuni din tara asta” adera la figura de staroste al milei construita de machidonul katrinic – se pacalesc pe ei insisi si cind minimalizeaza audientele lui Dan Diaconescu. Sondajele de audienta confirma urcusul sigur al OTV-ului in clasamentul televiziunilor romanesti. Bancurile despre postul de apartament continua, dar ele suna din ce in ce mai tare ca pepenele copt si luat la ciocanit. In acelasi timp, sondajele pre-electorale consfintesc prezenta pe podiumul increderii a lui Gigi Becali. Se vorbeste tot mai mult despre panta descendenta pe care acesta s-a inscris dupa conflictul cu Hagi. Dar vorbele astea contin mai mult speranta decit rationament si analiza precisa.
Romanului cumpatat nu-i place sa se afle in minoritate. Si nici nu-i convine sa i se spuna ca, atunci cind se urca in autobuz, trei din cei cinci pasageri cu care imparte bara de echilibru isi fac icoane cu Dan Diaconescu sau cu Gigi Becali. Pe undeva, sintem in pozitia „nefireasca” a mamei vitrige a Albei ca Zapada. Oglinda ne povesteste ca tara nu e populata de oameni ca noi decit intr-o foarte mica masura. Iar noi facem lifting oglinjoarei.