Așteptările în ceea ce privește Festivalul de Teatru pentru Publicul Tânăr sunt depășite și anul acesta, la ediția a XI-a, cu un public deja familiarizat cu varietatea spectacolelor ce traversează anual diferitele spații ale orașului Iași. Selecționerul festivalului, criticul de teatru Oltița Cîntec, a alcătuit o hartă ce cuprinde țările de proveniență a companiilor și artiștilor cu care festivalul a colaborat timp de unsprezece ediții. Nu mică a fost mirarea iubitorilor de teatru la vederea zecilor de orașe de pe cinci continente marcate pe reprezentarea grafică a lumii FITPTI. Astfel, după cum și-a obișnuit spectatorii, de mai bine de un deceniu, festivalul a rămas un loc al întâlnirilor culturale.
Publicul tânăr, indiferent de vârstă, descoperă atmosfera orientală, plină de culori, tradiție și muzici ritmate. Răbdarea ca virtute și expresia „muncă de chinez bătrân“ se oglindesc în tehnicile străvechi ale mânuirii cu care publicul se întâlnește în spectacolele din China, Vietnam și Tunisia. Marionetele pe apă ale artiștilor companiei Thang Long din Hanoi reprezintă un tip de artă cu o istorie de peste zece secole (Vietnam este singura țară în care se practică acest meșteșug). Astfel, în spectacolul Marionete vietnameze pe apă sunt reproduse scene din viața de zi cu zi, tradiții și povești specifice culturii vietnameze, cu ajutorul păpușilor animate doar printr-o tijă din bambus.
Îndemânare de invidiat regăsim și la artistul Cheung Chun-Fai (Sky Bird Puppet Group, Hong Kong) care își însuflețește personajele cu „doar“ 30 de ațe (Petrecerea păpușilor chineze) sau în spectacolul tunisianului Mehwachi Lasaad (Întâlnirea) unde, prin manipularea marionetelor, se vorbește despre drama artistului arab, cenzurat de propria țară. Dincolo de balul culorilor și al marionetelor, savurat de cei mici la întâlnirile orientale, s-a conturat în rândul tinerilor fascinația pentru munca din spatele spectacolelor, pentru mecanismele complexe pe care le pot activa.
Identitate, tipologii, istorie, etnii
Și păpușile de dimensiuni mari ale trupei de la Teatrul Țăndărică din București au impresionat copiii și tinerii. Călătoria muzicală spre Bremen a măgarului, a pisicii, a câinelui și a cocoșului, reuniți într-o trupă, s-a încheiat cu concluzia plină de optimism cum că în acest „coteț uriaș“ există și finaluri fericite.
Nu au lipsit din festival spectacolele de stradă, din mallul Palas până la celebra Cafenea Veche unde show-ul fotbalistic (Mencho Sosa, Argentina), contorsionismul (Maromas, Argentina), clovneria (Katastrofa Clown, Italia), statuile vivante și mimii (Mimesis, Teatrul „Matei Vișniec“) au câștigat simpatia publicul ieșean. Este nevoie de mult talent și curaj pentru a performa în spații publice și pentru „confruntările“ directe care presupun lucrul cu emoțiile – pozitive sau negative – ale celor prezenți.
Seara, scenele teatrului Luceafărul au găzduit spectacole care vorbesc despre identitate, tipologii, istorie, realități sociale, etnii. Stage Dogs (Teatrul Act, București) propune o dezbatere între generații, prin intermediul a doi actori care discută după tragerea cortinei. Recunoaștem valorile conservatoare din structura personajului interpretat de Marcel Iureș și mentalitatea deschisă a actorului întrupat de Florin Piersic Jr. (care semnează regia și textul – inspirat de A Life in the Theatre de David Mamet). Diferențele de mentalitate, de data aceasta la scară largă, le întâlnim și în Occident Express. Spectacolul trupei Trap Door Theatre din Chicago, pe textul lui Matei Vișniec, în regia lui Szabó K. István, înghesuie bucăți ale culturii balcanice pe peronul unei gări prin care trece trenul Orient Express. Actorii americani reproduc o serie de clișee și conturează imaginea unor popoare cu un trecut opresiv, aflate într-o continuă admirație față de Occident. În mod paradoxal, o trupă venită din „țara tuturor posibilităților“ demitizează imaginea pe care cei din Est o au față de vestici. Reminiscențele unei națiuni cu un trecut istoric sângeros le regăsim și în spectacolul Perfect Compus (Teatrul Național „Radu Stanca“ din Sibiu, un spectacol de Alexandra Badea), care readuce în discuție Pogromul de la Iași și consecințele antisemitismului. Reunite pentru a-și disputa o moștenire, personajele reconstruiesc evenimentele sângeroase din vara anului 1941. Evocarea istorică menține vie conștiința colectivă, a cărei menire este să împiedice o posibilă repetare. Ura, cu consecințele-i sângeroase, iese la iveală și în opera populară Miorița, reinterpretată de către trupa Auăleu din Timișoara. Unul dintre miturile fundamentale ale spiritualității românești este recompus cu ajutorul măștilor și al muzicii black metal. Confruntarea omului cu destinul, adaptată după versiunea din Banat, îl înfățișează pe cel ce urmează a fi asasinat răzvrătindu-se împotriva ucigașilor săi.
Excursii fără bagaj, posibile doar cu bilete la teatru
Într-o notă mai veselă, dar care menține ochiul critic îndreptat spre tarele societății, sunt pisicile plăsmuite de Bobi Dumitraș și Bobo Burlăcianu. Membrii trupei Fără Zahăr construiesc o lume a felinelor care, deși se vrea mai bună, întâmpină aceleași dificultăți ca aceea a oamenilor. Spectacolul-concert, producție a Teatrului „Matei Vișniec“ din Suceava, a caracterizat, prin voce, text și instrumente, diferite tipologii: vecina securistă, cuplul infidel, politicianul demagog, copilul cu părinții plecați la muncă în străinătate, hipiotul cu casa într-un rucsac și faimosul Alioșa cu sacoșa, mercenarul contemporan. Cele două reprezentații cu Pisici au avut parte de un public numeros care a savurat subtilitatea versurilor și interpretarea ludică a actorilor.
În cadrul FITPTI atenția s-a îndreptat și spre creatorii de text de teatru. În urma unei rezidențe, în parteneriat cu FILIT, trei dramaturgi, Selma Dragoș, Mihai Ignat și Andrei Ursu, au scris trei texte incluse în volumul Teatrul pentru publicul tânăr (Ed. Timpul, 2018). Maimuța de porțelan, Nud urcând o scară și Îngropându-l pe Gupi au fost prezentate sub forma unor spectacole-lectură susținute de actorii Teatrului Luceafărul.
Programul festivalului a oferit participanților șansa unor excursii fără bagaj, posibile doar cu bilete la teatru. Se spune că, atunci când călătorești, devii mai bogat și că orizonturile se deschid cu fiecare întâlnire. Ei bine, înconjurul lumii este posibil, și anul aceasta, în doar nouă zile și un Prolog. Interacțiunea dintre spectatori și artiștii invitați s-a produs atât de firesc, încât orice posibilă barieră culturală a fost de prisos. Gândul principal al Festivalului Internațional de Teatru pentru Publicul Tânăr, acela de a media întâlniri între artiști valoroși și public, mentalități și culturi diferite, s-a materializat cu succes încă din primele zile.