Dar un caz izolat nu afecteaza europenitatea civilizatiei italiene si a luptei nobile dusa de natiune impotriva unei astfel de plagi. Nici mai multe… poate. Desi in 2006 in Italia a izbucnit un scandal de proportii in lumea fotbalului, legat de aranjarea unor meciuri de citeva din echipele mari din Serie A. S-a lasat cu sanctiuni destul de dure: legendara Juventus Torino a fost retrogradata in divizia secunda si i s-au retras titlurile cistigate in 2005 si 2006, iar alte citeva echipe au primit sanctiuni mai blinde. Studiind mai bine problema, am aflat ca in 1980 o alta legenda a fotbalului european, A.C. Milan, a ajuns si ea in Serie B, tot din cauza unor meciuri aranjate, in urma a ceea ce s-a numit „scandalul Totonero”.
Nu pot nega ca Procuratura si Justitia au actionat prompt. Iata o prima lectie utila pentru romani. Pe de alta parte, zone intregi din sudul Italiei sint controlate de diverse organizatii mafiote, care percep taxe de protectie de la oamenii de afaceri de-acolo, mai rapesc cite un om, doi, pentru o recompensa modica (dupa buzunarul fiecaruia) si mai executa cind si cind cite un rival sau un rau-platnic. Cind nu sint cumparati de mafioti, politistii sint neputinciosi in fata lor, dar – dupa cum mi-au povestit citeva prietene – au si partile lor bune: sint extrem de amabili. Cel putin cu ele: le-au dus la plaja cu masina Politiei, ba chiar au asteptat sa-si termine baia, fara sa le scape de sub ochi (ce-i drept, erau si frumusele!), dupa care le-au adus inapoi in oras si le-au dat sfaturi si indicatii generoase. Iata, deci, si o mostra de politete europeana autentica. Avem ce invata.
Bine, poate ca simtul justitiei nu e chiar o zona in care exceleaza europenii de italieni. Doar ei au dat omenirii, pe linga „pizza”, si nemuritorul cuvint „Mafia”. Banuiesc ca nu exceleaza nici in domeniul serviciilor publice. Tot Jeff, americanul, se plingea de modul in care s-au facut niste reparatii la drumurile din zona unde locuieste: mai intii s-a asfaltat impecabil o strada, dupa care au venit cei de la apa sau canal si au spart asfaltul proaspat intins, ca sa-si poata face si ei treaba. Dupa ce au lasat niste gropi mari in asfalt vreme de vreo saptamina, le-au astupat de mintuiala, lasind soseaua intr-o stare mai proasta decit era inainte de reparatie. Am mai accesat si alte bloguri din Italia si mi-am dat seama ca e un obicei destul de raspindit. Mie, ca roman, mi-a sunat foarte cunoscut.
Parca nu m-as gindi la modelul fratilor nostri de ginta latina nici cind e vorba de traficul auto. In Italia lumina semaforului e optionala. N-are legatura cu reglementarea circulatiei. Oamenii nici nu mai baga in seama orgile acelea de lumini, care clipesc monoton, rosu, galben, verde, de parca n-ar mai fi si alte culori pe lume. „Cei care calatoresc in Grecia, Italia si Spania sint uimiti sa descopere cit de putin respect arata localnicii regulilor de circulatie”, scrie Peter Collett in Cartea gesturilor europene (Editura Trei, Bucuresti, 2006, p. 49). Acelasi autor povesteste cazul unui politist nimerit in masina sa de britanic venit in Italia si care, enervat ca englezul oprise la lumina rosie a semaforului, ii spune: „Prostii! Daca toata lumea s-ar purta astfel, traficul ar fi paralizat. Da-i drumul! Avanti!” (op. cit., p. 51).
Am senzatia ca nici laturile europenitatii italiene pomenite mai sus nu i-ar ajuta foarte mult pe romani. Si totusi trebuie sa aiba ei ceva. Altceva. Dar ce?