1) Caraghioslicul e ca de cite ori iti arunc pe suflet o scrisoare, imi vine sa-ti mai impusc una; un fel de reactie in lant de papadii!
Acum sint sentimental, e ora prinzului si am mari probleme cu hranitul pisicariei. Un motanel de citeva luni face un tapaj enorm si-mi sare in lingura la orice miscare mai visatoare. Muteasca miauna colosal; de fapt, numai mimeaza mieunatul, din bot nu se aude nimic. Are un fel infinit-gratios de a sta in trei labute, pe cea de-a patra tinind-o indoita in aer.
2) Mi-am facut rost de un cactus foarte pufos, un cactus de angora.
3) Gratioasa cantoniera, sprijinita de minerul barierei, surizind unor trogloditi ce trec cu un vagonet, e absolut incintatoare!
4) Scrisoarea in care ma rogi sa-ti dau un telefon. Urgent! Am inghetat. Ce voiai? Ce era? Sa nu mai faci lucruri de astea cu mine. Gindul ca trebuie sa-i telefonez cuiva urgent ma imbolnaveste.
5) Determinarea grupelor sanguine! Absolut abrutizat. Urlu pe sali la oameni, arunc cu pipete in subalterni, spun de mii de ori: O.I, A II, B III, AB IV! Si nu trebuie sa gresesc!
6) Acum citeva nopti am avut un vis foarte frumos. Intr-o imensa camera albastra, zburam. Jos, intr-un colt, era o femeie mica, subtire. 7) Am observat ca si gainile au umbra. Nu stiam!
8) In dulap, o mie de feluri de dulceata: de crini, de iarba de sant topita in soare, de caramida macinata la risnita, de suflet de eleva repetenta.
9) Te intrebi ce m-a pocnit de sint asa vesel? Lumina, lumina! A inceput sa cada pe case si pe mine ca o nebuna! Doamne, de ce nu pot s-o iau, s-o jupoi de pe lucruri si s-o maninc?
10) Aici, dupa citeva zile de o frumusete nefireasca (miros de iasomie, salcimi, bujori, crini rosii, trenuri pline de eleve de clasa a douasprezecea), iar a plouat imbicsit, mitocaneste.
11) De citeva saptamini imi scrie o femeie necunoscuta. Mi-a trimis si o fotografie, e frumoasa! Sint inspaimintat ca m-as putea indragosti de ea. Stiu ca totul se va consuma in scrisori. Nu mai pot asa! Iarasi Cehov?
12) Nu vreau sa te mai amarasc si eu, scriindu-ti scrisori schimonosite. Deci, azi dimineata, sculat de patru ingeri radiosi (ei aveau culori diferite!) m-am hotarit sa fiu de-o mare si nesecata veselie psiho-motorie. Iata: pisicile, dovlecii dintre carti, cartile chiar (care se citesc singure!), pieptul meu bubuind de entuziasm, totul e prins in cea mai subtire acolada de lumina. Sint, desigur, fericit! A-ti bate cuie moi in suflet, cind n-ai ce face, e fara sens. Cana e buzata, s-o pupam! Bila e ochioasa, s-o pupam! Iar mai apoi, oh!, mai apoi sa ne gindim ca totusi femeile sint marea noastra bucurie: ele au fel de fel de taine, de mosorele… Nu?
13) Nu inteleg spaima ta ca nu ti-ai scris CARTEA. Daca nu ti-ai scris-o, nu-i nimic, ti-o vei scrie. Dar sint sigur ca mereu vei crede ca nu ti-ai scris-o! 14) Desigur, tu ai dreptate: trebuie sa astept, sa astept, sa astept… Sa cred, mai ales, ca voi mai scrie, si-nca bine! Dar posibilitatea ciocnirii mele cu un inger este cea a ciocnirii unei nave cu un meteorit. Lucru, practic, imposibil. Scrisoarea ta e frumoasa, dar tu stii (ca si mine) ca altfel stau treburile. Nu scriem ce vrem, ci ce putem. Nu scriem cind vrem, ci cind ni se dicteaza de nu stiu cine, poate de-o fintina, de-o roza, de-un tiv de rochie…