Pareau trei muschetari, cu spada ascunsa, asteptind (ne)rabdatori sa inceapa odata cearta. Pe numele lor, Dan Lungu, Florin Lazarescu si Lucian Dan Teodorovici, un comando de tineri prozatori romani, toti publicati de Polirom, care, ajunsi la Paris, n-au avut nici un chef sa vorbeasca despre Dracula. Pas question de Dracula e titlul sub care cei trei semneaza un volum colectiv de povestiri, tradus de Iulia Tudos-Codre si de Laure Hinckel si publicat de editura franceza Non Lieu.Cartea e rodul proiectului „Ferestre de hirtie”, derulat de Fundatia Corona din Iasi, cu scopul de a promova creatiile romanesti in strainatate. Lansarea a fost insotita de doua lecturi publice: la Institutul Cultural Roman din Paris, in cadrul actiunii „Lire en fete” si la Maison d’Europe et d’Orient, in cadrul unei dezbateri despre vitalitatea si vizibilitatea culturii romane in Franta. Judicioasa dezbatere, in conditiile in care evenimentul editorial a fost, de fapt, unul dublu: romanul lui Florin Lazarescu, Trimisul nostru special (Polirom, 2005) a fost tradus de Olimpia Bogdan-Verger si publicat in aceasta toamna la Editura Des Syrtes.
Participantii la masa rotunda organizata la Maison d’Europe et d’Orient, cu sprijinul revistei „Au sud de l’Est” – scriitori, critici, jurnalisti, oameni de teatru –, au aruncat in aer idei interesante, dar si stereotipuri sterile, apartinind fie spatiului romanesc („complexul premiului Nobel”), fie mediului occidental („tristetea literaturii dintr-un regim comunist”). S-a vorbit prea putin despre misiunea inscrisa practic in profesiunea de credinta a unei edituri, aceea de a miza pe autori (straini) necunoscuti. Terenul nu e insa virgin, in Franta se vorbeste deja, ca si in cinema, de un „nou val” de literatura romana.
Cifrele seci isi au si ele retorica lor: romanul lui Dan Lungu, Le Paradis des Poules, aparut in 2005 la Editura Jaqueline Chambon, e aproape epuizat, s-au vindut 2.500 de exemplare din 3.000; un al doilea titlu de succes in tara (Sint o baba comunista!, Editura Polirom, 2007) e in curs de aparitie la aceeasi editura franceza; Notre envoye special, al lui Florin Lazarescu, e deja in librariile Frantei in 2.500 de exemplare, iar pentru volumul colectiv Pas question de Dracula tirajul e de 1.000 de carti.
Olimpia Bogdan-Verger, traducatoare si agent literar la Editura Des Syrtes din Franta
Se vorbeste in Franta de „noul val de literatura romana”. Exista, in acest moment, o oportunitate generala de afirmare pentru scriitorii romani? Cit risc si cit curaj sint in actul editarii lor?
E vorba si de risc, si de curaj. Dar, in momentul in care o editura propune ceva nou publicului, acesta poate fi atent la propunerea facuta. Am lucrat in librarie multa vreme, experienta e graitoare: de cite ori propuneam unui cititor ceva din literatura romana, li se parea ca va fi neaparat trist sau despre comunism. Si atunci mi-am spus de ce sa nu le propunem ceva nou? Exista oameni interesanti si unii mai putin interesanti, dar eu cred ca va ramine ceva din valul asta de noua literatura romana. Iar faptul ca in Romania exista o editura ca Polirom care publica 12 tineri pe an e nemaipomenit.
Florin Lazarescu, autorul romanului Trimisul nostru special
Ce inseamna acest val literar romanesc? Care e semnul sau distinctiv?
O anumita lejeritate, relaxare: artistul nu mai e angajat in tot felul de teme sau teorii. Pur si simplu e artist, ca un chinez, ca un german, ca un francez, pur si simplu scrie si, daca are o poveste spusa bine, automat reuseste pe piata din exterior. Lucrul asta nu s-a intimplat, tot timpul am fost inhamati: hai sa fim si noi postmoderni, hai sa fim si noi nu stiu cum… Acum tinerii vin foarte relaxat, foarte natural (a nu se intelege ca am ceva cu cei din generatia mai veche), dar au si sansa de a se afirma in mod normal. Nu prea s-a intimplat, cred eu, in istoria noastra, ca Occidentul sa se intereseze, sa sune, sa auda de autori. Deja s-a creat o imagine paralela cu cea negativa pe care o are Europa despre noi. Trebuie sa recunosc ca institutiile au inceput sa se miste din ce in ce mai bine: ICR-ul, de exemplu, finanteaza traduceri, sint oameni tineri care muncesc cu alta tragere de inima. Pina si Ministerul Culturii se misca – volumul colectiv de povestiri pe care il lansam la Paris e facut cu concursul Ministerului Culturii. Au fost vreo 200 de proiecte culturale depuse si proiectul Fundatiei Corona, de promovare a culturii romane in afara tarii, a iesit primul.