Ministrul Justiției Tudorel Toader a declanșat procedura de revocare a procurorului general, Augustin Lazăr. Cererea nu reprezintă o surpriză, însă momentul ales de ieșeanul Tudorel (chiar în timpul consultărilor pe Justiție de la Cotroceni) nu e întâmplător.
Se repetă scenariul Kövesi, fiind urmată aceeași partitură însăilată pe genunchi. Se știa de ceva vreme că Lazăr va fi mazilit, probabil că mulți din PSD se întreabă de ce propunerea revocării vine atât de târziu.
Tudorel Toader și-a dat arama pe față. Rușinoasă prestație, după o carieră de zeci de ani în spate. Toader a fost pe rând procuror, avocat, profesor, decan la Facultatea de Drept, apoi judecător la Curtea Constituțională. Oriunde în lume, un fost magistrat constituțional și-ar fi văzut mai departe de cariera universitară sau chiar s-ar fi retras din viața publică. Însă Toader al nostru are ambiții nemăsurate. Ba chiar, unii profesori de la Universitatea din Iași șușotesc pe la colțuri că lui Tudorel i-ar surâde o posibilă candidatură la prezidențiale, după ce acum câțiva ani liberalii lui Relu Fenechiu îl vedeau nimerit în funcția de primar al Iașului.
N-ar fi exclus ca Tudorel Toader să plece singur de la Ministerul Justiției, după ce și-a desăvârșit opera. Cine își închipuia că șefa DNA Laura Codruța Kövesi va pleca atât de rapid din funcție? Cu o răbdare incredibilă, Tudorel a așteptat momentul, a acționat și i-a ieșit. Iar scenariul se repetă în aceste zile și la Parchetul General.
În ciuda celor două reușite ale ministrului Justiției, Liviu Dragnea nu poate fi pe deplin mulțumit. Sigur că e bucuros că a scăpat de Kövesi și probabil de Lazăr, însă problemele sale cu Justiția n-au dispărut. Timpul trece, iar condamnarea în dosarul angajărilor fictive din Teleorman se apropie.
Posibil ca aici să se încheie misiunea lui Tudorel Toader la minister. Să reușească demiterea celor doi (Kövesi plus Lazăr), apoi să se retragă în glorie la vatră. Adică să revină în postul de rector la Iași. Iar un alt personaj, precum Eugen Nicolicea sau Șerban Nicolae, să preia misiunea OUG pe amnistie și grațiere. Tudorel e suficient de înțelept încât să-și dea seama că amnistia dorită de Dragnea e prea mult. Iar dacă nu pleacă singur, va fi la rându-i evaluat de PSD, după cum anunță chiar înțeleptul social-democraților pe chestiuni de Justiție, Florin Iordache: „Exact ca domnul Lazăr, fără îndoială și domnul Toader va fi evaluat. Cine îl evaluează pe domnul Toader? Doamna prim-ministru. A făcut și foarte multe lucruri bune domnul Toader, a făcut și lucruri mai puțin bune, cum ar fi spre exemplu legislația, care cred eu că trebuia asumată întâi de minister și nu de parlament. (…) Eu, dacă eram ministru al Justiției, în trei luni de zile vă asigur că măcar deciziile Curții le implementam. Prin ordonanțe, prin ne-ordonanțe, cu lume în stradă, cu lume în casă, deciziile Curții trebuiau implementate“.
Pe de altă parte, întrebarea momentului este ce va face Klaus Iohannis. Joi, șeful statului s-a întâlnit cu partidele la Cotroceni, dar nu e clar care a fost scopul reuniunii. Iohannis nici n-a reușit să mai ajungă la vreo concluzie după cele patru ore de consultări, că agenda a fost ocupată de subiectul revocării procurorului-general. Genială mutarea lui Toader, proastă socoteală a locatarului de la Cotroceni.
Ce urmează? Președintele nu mai poate sta pasiv, cum a făcut în cazul Kövesi. Deja s-au adunat prea multe (numiri repetate ale premierilor PSD, ieșiri mult prea moi în momente importante, cedarea în cazul Kövesi), iar alegătorii dreptei n-ar mai suporta o nouă cedare. Ar fi prea mult. Pe rețelele de socializare mulți dintre votanții săi din 2016 așteaptă mutarea dinspre Cotroceni, însă tonul postărilor nu mai e atât de prietenos ca altădată.
Iohannis își joacă la acest sfârșit de an viitorul său mandat prezidențial. Dacă va rămâne spectator și de data asta, e clar pentru simpatizanții săi că încă un mandat e prea mult și că va trebui găsită altă soluție.
Președintele poate declanșa în sfârșit referendumul pe Justiție. Cu orice risc. E drept că mutarea prezintă și pericole, pentru că e complicat să mizezi că la urne se vor prezenta 5,5 milioane de alegători. Iar un eșec al îngropa tema luptei anti-corupție. O altă variantă, mult mai radicală, ar fi demisia președintelui, concomitent cu părăsirea Parlamentului de către opoziție. Ar fi un semnal puternic atât în țară, cât și pe plan extern. În această situație, am fi foarte aproape de alegeri anticipate, atât parlamentare, cât și prezidențiale. Pisica trebuie ruptă, altfel ne scufundăm cu toții.