Intr-un orasel viclean si vicios, acolo, la rasarit de Eden, vorba lui Steinbeck, adormit de vraja vechilor lecturi reamintite de-un abur subtire, trecator, de luciditate matinala… In coltul ocrotit de arsita si scorpioni al unei verande pustii, spre amurg, prin coloniile olandeze, portugheze, engleze etc., bind absint dintr-un pahar inalt, zvelt, aparata de-o plasa deasa de sirma de tintarii cu burticica rosie de singele supt de la bastinasi, fumind tigarete subtiri cu opium sau alte kestii halucinogene, leganindu-se in nestire pe un balansoar de nuiele, poate e chiar femeia ce-o visez… da, o visez ingenunchiata intr-o biserica mica, umila, prosternata adinc in fata altarului saracacios, inspumata de hainele-i involburate in preajma soldurilor carnoase, soptind patimas, duios, ademenitor, o ruga intru implinirea dorintelor ei pacatoase, umede, inmierasmate crud a buruieni taiate proaspat…
In umbra pronaosului pilpiie focul unui pistol cu butoias: poc! Explodeaza un fluture de plastic: zzzvvuuum! Dar nimeni nu moare, nici un arhanghel nu se darima din cupola ingusta, nici o libelula sfinta nu-si deregleaza motorul, elicea. Totul mocneste in aceeasi lene si melancolie de grajd cu staulul parasit pe veci de vaci + taurul comunal… Si doar eram pirat vestit in vremea aceea tulbure, amaruie, verzuie, cu corabii pintecoase pline cu diamantele Coroanei…
Mi-e dor de contele de Monte Cristo… de razbunarile lui teribile, cazind din cer ca un trasnet globular… Mi-e dor de marchizul de Sade, vesnic inchis, facind basca geniala, scriind, scriind, scriind pe suluri de hirtie igienica… Mi-e dor de surorile Bronte… tuberculoase si nelogodite… de feciorelnica, sodomizata-n taina, Jane Austen… si uneori de fantoma zglobie a Iuliei Hasdeu… ca sa nu mai amintesc de Magda Isanos… cu popoul ei maricel de fiica de preot si fata rotunda si ochioasa… zimbitoare… cu parul despartit de-o carare tandra, alba, calatorind periculos de dulce spre ceafa grasuta, numa’ buna… Mi-e dor, atit de dor de muma voluptuoasa (in fond, o soacra cam imputita dpdv al neveste-mii!) si setoasa de masacre a lui Stefan cel Mare: „Du-te la ostire! Pentru tara mori!”. Interesant ar fi fost s-o smotocesc putin in poarta castelului, dupa ora 12 noaptea fix, pe o stinca neagra, asa, de-a futu-i… insa patriotic, gales, cu zimtul istoriei in limfa…
***
Teme pentru acasa:
1. De ce se sfiesc ciobanii sa dezvirgineze kastoacele care au cazut la capacitate? Cum se rezolva totusi problema? Risca ei sau risca ele!? Se schimba datele situatiei cind e vorba de gagicile cazute la bac sau de cele cu bacul aminat in toamna?
2. De ce ne indragostim mai rapid cind ploua, ninge, cad frunzele toamna, se rastoarna ingerii in aer, arde vreo institutie de stat etc.
3. Exemplificati, cu intimplari adevarate, urmarile unui coitum intrerupt din cauza ca suna ceasul, mobilul, telefonul, soneria de la usa, sirena unei ambulante care o sa va transporte cu forta la balamuc sau a unei masini de politie ce vine sa va aresteze etc. Dar cind bat clopotele? Dar cind bate toaca? In cazul cind nu va deranjeaza nimic, cum dreak reusiti!?