Interviu  -  Iulia Blaga  -  

Cel mai recent lungmetraj de ficțiune al cineastului ucrainean Serghei Loznița, Donbass, intră în curând în cinematografele din România, după ce a fost premiat pentru regie în secțiunea Un Certain Regard a Festivalului de la Cannes și după o avanpremieră în cadrul Festivalului Transilvania (TIFF) de la Cluj-Napoca. Donbass a fost montat în România și este una dintre primele coproducții internaționale pentru Digital Cube. Cunoscuta companie românească de postproducție, care deja acordă premii în secțiuni de industry la festivalurile de la Cannes și Sarajevo, e pe cai mari. De puțină vreme a trecut de la servicii de postproducție pentru filme românești și străine și postura de copro­ducător în producții românești la cea de co­producător în proiecte internaționale. Printre altele, a fost coproducător minoritar la Album de Mehmet Can Merto­ğlu, premiat cu France 4 Visionary Award în secțiunea Semaine de la Critique a Festivalului de la Cannes 2016, și la A Shelter Among the Clouds de Robert Budina. Mai multe ne spune Cristian Nicolescu, cofondator Digital Cube alături de Vlad Rădulescu și Marius Leftărache.

Cum a ajuns Digital Cube să coproducă Donbass?

Printr-o serie de întâlniri fericite. Partea română a echipei (directorul de imagine Oleg Mutu și actorul Valeriu Andriuță) era deja familiarizată cu serviciile și abordarea noastră. După o întâlnire cu Serghei Loznița, a început și colaborarea. Loznița are o abordare foarte interesantă în ce privește echipa sa, care de altfel e multiculturală. Fac proiecte extraordinare, muncesc extrem de mult, sunt foarte uniți – ca într-o familie, aș spune. Suntem dublu ono­rați de această colaborare, pe de-o parte dată fiind anvergura viziunii și creativității lui Loznița, pe de alta pentru că avem ocazia să ne aducem contribuția la promovarea industriei noastre cinematografice în proiecte internaționale.

Am simțit ca munca noastră capătă sens într-un context care ne provoacă profesional, creativ și uman. E, de altfel, ceea ce căutăm constant. Ne place să experimentăm, să ne implicăm în proiecte cât mai diverse, să întâlnim artiști pentru care punctul de plecare în conversație e foarte sus.

Fundamental, nu ne vedem drept prestatori de servicii, suntem la rândul nostru niște indivizi foarte pasionați de artă – e și motivul pentru care ne-am depășit recent atribuțiile de companie de postproducție. Dintotdeauna am crezut că nu putem funcționa la capacitate maximă decât într-o industrie dezvoltată, sănătoasă. Prin urmare, am decis să contribuim și noi la atragerea în regiune a unor proiecte importante, să creștem vizibilitatea țării și a talentului local, inclusiv din perspectiva postproducției. Astfel am ajuns să coproducem în mod real proiecte care au acest potențial de dezvoltare/ elevare/ deschidere, pe de-o parte a companiei noastre, pe de alta a profilului industriei noastre în străinătate. Donbass e, din toate punctele de vedere, proiectul ideal pentru noi.

De ce postproducția lui Donbass a fost atât de importantă, încât după premiera de la Cannes Loznița s-a întors la voi să mai lucreze?

Donbass e un film în care atât subiectul, cât și maniera/ procesul sunt tratate cu egală importanță. E un comentariu asupra unui subiect, dar și asupra manierei de a trata a acestuia; o abordare de tip filosofic, care s-a declinat în toate etapele filmului. Un comentariu despre o lume post-adevăr, de­spre realitate vs. reflecție, despre adevăr și artă, despre normal și neverosimil. Un film atât despre război, cât și despre modul în care consumăm războiul. E un film de ficțiune cu aparență de documentar, de reportaj. Pleacă de la situații reale pe care le reconstituie, dar care sunt – deși reale –, neverosimile. Și, deși sunt neverosimile, suntem acolo, în ele, forțând în noi nu una, ci multiple schimbări de perspectivă și de percepție.

Postproducția a fost importantă în măsura în care am reușit să asigurăm o anumită calitate tehnică demnă de acest proiect și să sprijinim autorii în prezentarea unei producții cât mai aproa­pe de viziunea lor. Am avut și VFX (n.red:, visual effects), am avut și colorizare, am avut și o prezentare la Cannes la o lună de la terminarea filmărilor, ceea ce poate suna a misiune imposibilă. Mult din reușită se datorează energiei, entuziasmului și faptului că am lucrat cu un autor cu o viziune complex și precisă.

În acest an Digital Cube a dat un premiu la Cannes, Avanpost Digital Cube Post Production, unui proiect în lucru și dă din 2013 un premiu similar la Festivalul de la Sarajevo, în secțiunea Docu Rough Cut Boutique. Cât de greu a fost să vă impuneți pe piața din afară?

Am construit pas cu pas. Fiecare țară are interesul să-și dezvolte propria industrie locală. E dificil să concurezi cu subvențiile acordate de statele europene, chiar dacă oferi aceeași calitate la pre­țuri mai mici. Noile facilități fiscale pentru producțiile străine sunt o oportunitate de a crește competitivitatea industriei cinematografice româ­nești pe plan internațional. Cum­va, prin activitatea noastră, am fost nevoiți să suplinim până acum astfel de demersuri, de aceea unul dintre motivele pentru premiile acordate a fost să atragem colaborări inter­naționale, un incentive pentru ca proiecte internaționale interesante să vină spre noi. Avem în prezent colaborări foarte bune la nivel internațional, prin care urmărim multiple obiective, inclusiv să jucăm un rol activ în dezvoltarea industriei, dar și să sprijinim efectiv autori și proiecte cu potențial.

Am văzut într-un comunicat de-al vostru această formulare: „una dintre cele mai mari companii de postproducție din Europa de Est care oferă soluții complete pentru cinematografia digitală“. Ce înseamnă asta?

Practic, suntem un one-stop-shop pentru postproducție. Putem îndeplini toate nevoile de postproducție pentru orice tip de proiect. Mai mult decât serviciile în sine, avem și o zonă de coordonare – ne consultăm cu privire la cel mai bun plan de lucru de urmat, cei mai potriviți colaboratori, personalizăm procesul ca să răspundă nevoilor unui anumit proiect. Pen­tru clienți e important că pu­tem oferi un workflow unificat, cross-discipline. La asta se adaugă preocuparea de a fi în permanență la zi din punct de vedere tehnologic, dar și faptul că avem o abordare flexibilă. Ne-am păstrat entuziasmul și deschiderea de tip boutique creative, abordând fiecare proiect personalizat, ceea ce presupune un timp investit în plus de noi, dar și rezultatul e pe măsură. Nu în ultimul rând, am încercat să ne educăm pe cât posibil să avem o perspectivă multidisciplinară, un overview al nevoilor legate de postproducție din multiple punc­te de vedere. Dincolo de ce facem zilnic, participăm la cele mai importante târguri, festivaluri și evenimente pentru a înțelege nevoile diferiților actori – de la regizor, la DOP, la producător etc. –, pentru a înțelege cu ce valoare adăugată putem veni noi.

Când am vizitat sediul vostru, am rămas relativ cu gura căscată. Vorbește-ne puțin despre acest hub, cine face parte din el, ce pune la dispoziție și care sunt planurile.

Avanpost e un hub media destinat producției de conținut audiovizual, lansat în 2016. În prezent numără peste zece companii, printre care un studio de sunet, unul de mixaj, studioul de postpro­ducție, o firmă de producție video și de evenimente sportive, o firmă de broadcast și streaming, un ziar, un studio foto, o companie de închiriere de echipamente audio și video, o companie de management de atleți etc., precum și aproximativ 60 de specialiști care își des­fășoară activitatea în 2.000 mp de spații ultramoderne, competitive cu orice facility similar din afara României.

Fondatorii sunt Vlad Rădulescu, Marius Leftărache și subsemnatul. Ideea a pornit de la nevoia de a ne uni forțele și ex­periența pentru a face proiectele pe care le doream. Tot know-how-ul de care suntem capabili și atenția pentru procesul creativ au intrat în realizarea acestui hub, iar rezultatul implică tehnologie unică în România și în regiune, servicii competitive pe plan in­ternațional și oameni talentați care se alătură periodic, în calitate de autori sau de colaboratori în diverse proiecte. Suntem în curs de amenajare a unui DataCenter Tier 3 ready, a celui mai mare studio de Foley (n.red.: studio de înregistrat sunete cotidiene, folosite ca efecte speciale) din România și a două clădiri noi totalizând 5.000 mp, cu livrare la începutul lui 2019. Ne place să spunem că nu suntem o companie, ci o destinație.

Te aștepți ca facilitățile fiscale pentru producțiile străine filmate în Romania, aprobate în iunie 2018, să vă crească foarte mult comenzile?

Ne așteptăm în primul rând să fim mai competitivi și mai atrăgători pe piața internațională ca des­tinație în domeniu. Cred că dezvoltarea noastră ca industrie va depinde foarte mult de cum vom înțelege să valorificăm această oportunitate. E interesant, totodată, că putem învăța din ex­pe­riența pe care alte țări din regiune au avut-o cu astfel de măsuri, care sunt operaționale de ceva timp. E important ca fiecare dintre noi să gândească strategic, pe termen mediu și lung, și cred că va fi nevoie de un efort colectiv pentru a maximiza rezultatele și preveni poten­țiale riscuri. E o măsură foarte așteptată; noi o privim și ca pe o responsabilitate față de impactul pe care îl va avea atât în industrie, economie, cât și în domenii conexe, cum ar fi infrastructură de turism, imagine etc. E esențial ca această măsură să fie utilizată pentru a atrage proiecte de calitate, cu po­tențial de dezvoltare. Și la fel de important e să livrăm, la rândul nostru, produse de calitate.

Înțeleg că urmează să vă extindeți. Ce înseamnă asta?

Căutam activ proiecte în care să intrăm coproducători și sperăm să construim un portofoliu semnificativ. Suntem în dezvoltare inclusiv cu un instrument financiar prin care să oferim sprijin proiectelor internaționale interesante. În 2019 vom inaugura încă 5.000 mp în Avanpost.

Un alt proiect la care ținem e parteneriatul cu Universitatea „Babeș-Bolyai“, prin care studen­ții cu specializare în industria media pot face un internship la noi. Continuăm colaborarea cu Serghei Loznița și lucrăm deja la următorul proiect în care sunt implicați Peter Hjorth (VFX supervisor) și Marianne Slot (producător), colaboratori cons­tanți ai lui Lars von Trier. Continuăm parteneriatele cu Sarajevo Film Festival, dar și cu Frontières, platforma dezvoltată de Fantasia International Film Festival și Cannes Marché du Film, prin care oferim un premiu pentru postproducție. Un parteneriat similar avem și cu Cottbus Film Festival. Avem în stadiu de defi­nitivare un parteneriat strategic pe VFX cu jucători importanți de pe piața locală, care ne va permite să abordăm proiecte ambi­țioase la nivel interna­țional.

Unde vezi industria de film din România în cinci ani?

Speranța principală se leagă de noile facilități fiscale, ele sunt elementul de noutate care ar putea să dea un avânt semnificativ industriei. Sper ca în cinci ani să vedem primele rezultate concrete. Cred că se simte în aer apa­riția unor abordări mai de public, comerciale să zicem. Diversitatea ne bucură și sperăm la o industrie cât mai bogată în genuri, viziuni, modele de business. Revenind la măsura de încurajare a industriei, cred că vom vedea mișcări interesante pe piață și o dezvoltare a infrastructurii, precum și a ser­vi­ciilor în domeniu; vor apărea zone noi de servicing. Vom vedea foarte repede, față în față cu oportu­ni­tățile, unde stăm bine și unde mai avem de lucru, dar va fi important să păstrăm un echilibru, încât piața să se maturizeze și să nu avem de a face cu o creștere bruscă și artificială a prețurilor care să facă im­posibile filmele de artă, de pildă. Resursa umană, talentul vor fi foarte importante pentru a livra calitate, la fel și reputația. Practic, într-un proiect cu participare in­ternațională, vrei, nu vrei, ești reprezentantul industriei tale.

Galerie foto