Pasul 1 – Negarea vehementa: Atit timp cit dosarul dumneavoastra nu a fost scos la iveala si nici nu s-a dovedit ca numele dumneavoastra figureaza pe vreun astfel de dosar, sustineti cu tarie, seninatate si revolta ca nu ati avut nici un contact de acest gen (sintagma importanta, fiindca ulterior permite o marja de joc) cu fosta Securitate. Fiti foarte ferm(a) in atitudine. Asta impune respect.
Pasul 2 – Negarea nuantata: In momentul in care se afla fara putinta de tagada ca aveti un dosar la Securitate, sustineti ca nu ati stiut absolut nimic. Declarati (cu aceeasi convingere ca si la pasul 1) ca nu poate fi vorba decit despre un dosar de urmarire. Anuntati ca va veti interesa personal, mai ales ca descoperirea v-a socat si v-a stirnit interesul. Faceti citeva aluzii la unele persoane pe care le banuiti ca v-ar fi turnat. Da foarte bine.
Pasul 3 – Inocenta inghesuita: Daca – si numai daca – se dovedeste ca ati semnat un angajament, spuneti sus si tare ca ati fost strins cu usa intr-un moment greu al vietii (avort, incercare de trecere a frontierei, manifeste anticeausiste). Puteti folosi in continuare ideea cu dosarul de urmarire, chiar daca un asemenea dosar nu exista – ba mai ales atunci. E un argument bun pentru ideea cedarii sub presiune. Afirmati insa cu tarie ca n-ati scris niciodata nimic acuzator despre nimeni, ci doar ati dat declaratii la solicitarea Securitatii, sub ancheta.
Pasul 4 – Inocenta ranita (se poate combina cu pasul 3, in functie de situatie): In momentul in care se dovedeste in mod cert ca ati dat diverse informari la Securitate, sustineti ca nu ati scris nimic acuzator si ca, de fapt, ati incercat sa-i aparati pe cei de care se interesa Securitatea. Ati incercat sa imbunatatiti imaginea unor oameni care erau suspecti, iar informatiile date mai degraba i-au ajutat pe cei denuntati sa scape de suspiciuni nefondate. Ati fost un binefacator si nu meritati sa fiti tratat azi astfel.
Pasul 5 – Buna-credinta prost inteleasa: Daca iese la iveala ca informarile pe care le-ati dat numai nevinovate sau benefice nu se pot numi, sustineti ca n-ati crezut niciodata ca scrisele dumneavoastra vor fi interpretate astfel. Va puteti chiar indoi de efectele lor malefice. Strecurati in apararea dumneavoastra fraze de genul „Nu era dracu’ asa de negru” sau „Toti am facut asa ceva” (ultima avind si sansa sa atinga coarda sensibila a multor personaje importante). Faceti apel insistent la buna-credinta a celor din jur. Se vor gasi intotdeauna prieteni si mai ales – sa nu fiti surprinsi! – necunoscuti care sa va apere. Atentie: fata de cei din urma veti avea aceeasi datorie la momentul potrivit. V-o cere codul onoarei fostilor informatori ai Securitatii.
Pasul 6 – Patriotismul intransigent: Daca lucrurile se complica mult prea tare, puteti juca linistit cartea patriotismului. Ati facut totul fiindca ati fost convins ca e spre binele Romaniei (sau, in varianta hard, sinteti si acum convins ca a fost spre binele Romaniei). Patria merita orice sacrificii. Iar azi, daca se considera ca trebuie sa fiti sacrificat, nu aveti nimic impotriva. Asta e. Va mai sacrificati o data pentru patrie. Oricum, intre timp exista toate sansele sa apara vreo alta personalitate care sa atraga atentia cu aceeasi problema si care sa fi ajuns doar la pasul 3, asa ca va puteti retrage intr-un binemeritat con de umbra.
Addenda – Ghidul colaboratorului fostei Securitati ieri, azi al SRI: Ramineti neclintit pe pozitii la pasul 1. Nu riscati nimic. E bine totusi sa-i ajutati din cind in cind pe cei ajunsi azi la ananghie. Codul onoarei…