Proiectul de lege privind autostrada Iași-Târgu Mureș a fost votat săptămâna aceasta în Parlament. Și nu oricum, ci cu largă majoritate. Au fost doar două voturi împotrivă și vreo cinci abțineri. În rest, voturi pro pe linie. Adică 261. După ce legea a fost adoptată, au început artificiile. Ca la Revelion.
Eu unul n-am motive să aplaud. Da, fără îndoială că s-a făcut un pas înainte, însă mai e mult până departe. Gestul de miercuri din Parlament e unul politic, însă nu Parlamentul deschide șantierul. Nici măcar nu poate trimite un amărât de buldozer. Cheia tot la guvern rămâne. Iar ce a demonstrat guvernul până acum nu oferă deloc motive de optimism.
Proiectul va deveni lege odată cu publicarea lui în „Monitorul oficial“, iar acest lucru se va întâmpla imediat după promulgarea Cotroceniului. Și asta e o formalitate, câtă vreme președintele Klaus Iohannis i-a primit recent pe ieșenii de la Împreună pentru A8 și Moldova vrea Autostradă, exprimându-și sprijinul pentru proiect.
Recapitulăm. Până la 1 decembrie, legea va primi semnătura șefului statului, apoi Ministerul Transporturilor va demara în 30 de zile procedurile necesare pentru realizarea obiectivului. Bravo. Dar aici avem prima mare problemă. Tronsonul Ungheni-Iași-Târgu Neamț a trecut în responsabilitatea Comisiei de Prognoză. Adică în curtea lui Darius Vâlcov. Mai mult, bucata de 100 de kilometri ar urma să fie realizată prin parteneriat public-privat, în timp ce restul de 200 de kilometri ar urma să fie construiți din bani europeni și cu fonduri de la bugetul de stat. Rămâne valabilă această formulă sau întreaga autostradă trece în parohia CNAIR și se va face din bani europeni? E prima întrebare la care nu avem deocamdată un răspuns clar.
Pe de altă parte, câte legi care implică alocări de fonduri au mai fost aprobate de Parlament, iar ulterior n-au mai fost aplicate? Am văzut ce s-a întâmplat în urmă cu ceva timp în urmă cu banii ce se cuveneau profesorilor. Sindicatele au fost nevoite să dea ministerul în judecată și să revendice în instanță diferențele respective. S-au pierdut câțiva ani, iar unii profesori s-au și pensionat între timp. Ce garanții avem că în privința autostrăzii lucrurile nu vor sta la fel? Există undeva în lege vreo sancțiune pentru guvern în situația în care nu dă drumul la lucrări?
Deci cum rămâne cu proiectul? Ca-n tren. Decizia din Parlament are importanța ei, dar mai degrabă putem vorbi de un semnal politic.
Imaginați-vă care ar fi fost reacția la Iași sau în județele apropiate dacă proiectul ar fi fost respins în plen de către PSD. S-ar fi vorbit doi ani despre trădătorii Moldovei. PSD nu-și putea permite una ca asta. Era riscant, iar costurile politice ar fi fost uriașe.
Uitați-vă la celălalt proiect major al Iașului: spitalul regional de urgențe. În luna iulie, ministrul Sănătății Sorina Pintea anunța la Iași că nimeni nu-și permite ca până la finele anului 2023 să nu facă unitatea medicală modernă de la Iași. Pentru că la mijloc sunt bani europeni și asta înseamnă penalități. Însă zilele trecute, eminența cenușie din guvern, Darius Vâlcov se plângea că banii europeni sunt prea puțini (150 de milioane de euro în total pentru spitalele de la Iași, Cluj și Craiova), în timp ce o singură unitate medicală trece de 400 de milioane de euro. Abia acum și-au dat seama cei din guvern cât costă un spital nou-nouț? Cum se explică faptul că ministrul Sănătății una declară la Iași, iar 100 de zile mai târziu un alt om important din guvern afirmă cu totul altceva?
Pentru autostrăzi și spitale regionale n-avem nevoie de semnale politice și nici de artificii, ci de voință politică. Cei de la putere au simțit presiunea societăți civile (felicitări celor două asociații ieșene!) și au deschis supapa.
Anul viitor avem două rânduri de alegeri, iar în 2020 vin localele și parlamentarele. Îi doare gura pe aleșii PSD să clameze că vor dezvoltarea țării și că se ocupă de chestiunile serioase?
Nu de Legea Autostrăzii avem nevoie, ci de o guvernare serioasă și pusă pe treabă. Câtă vreme la București prioritățile sunt cu totul altele, iar politicienii au pe agendă doar doborârea Justiției, mă tem că bucuria din aceste zile seamănă cu un Revelion pe uliță. Întrebarea e dacă generația noastră va prinde și Revelionul de pe autostradă.