In urma deselor intilniri cu el sau cu cei prin care acesta se strecura ca o adiere invioratoare, mi-am crestat pe rabojul amintirilor intimplarile mai de seama, placindu-mi sa le rascolesc din cind in cind si cu virful condeiului. Unde e acum acest copil pregatit sa sara pirleazul copilariei?”
Il cheama Vicu. Mai precis, Vicentiu Muresan, dar toata lumea ii spune Vicu Nastrusnicu, porecla capatata in ziua in care a incercat sa faca o oglinda dintr-un ciob de sticla neagra. E (ma rog, a fost) pionier si, ca orice pionier mindru de cravata lui, se pricepe la o multime de lucruri. Pina si la reinventarea povestilor. De exemplu, l-a… tehnologizat pe sugubatul Pacala intr-o sceneta jucata de colegi, la scoala. „In traista de ciobanas a acestuia, unde-si tinea fluierul, se afla ascuns, printre ceapa si mamaliga uscata – merindea data de stapin –, un mic aparat de radio-receptie.
Prin el, Pacala inregistra tot ce punea la cale proprietarul oilor, cind vorbea cu nevasta sau cu vecinii sai, datorita unui minimicrofon aninat sub reverul sumanului stapinului.” De aici si pina la ciobanii care pasc oile linga ATV nu mai e decit o aruncatura de vis nastrusnic…
Ionica, robotelul din lemn
Vicu mai stie sa faca o sumedenie de lucruri. De pilda, cerneala simpatica, din clorura de cobalt, dizolvata intr-o solutie diluata de zahar. Cu care-si scrie mai apoi tezele la matematica – „Va rog, apropiati caietul de soba”, singurul lucru vizibil pe foaie – pentru a demonstra nevinovatia colegului acuzat ca a copiat rezolvarile trimestrul trecut. Iar altruismul lui (pentru ca un pionier trebuie sa faca numai fapte bune) nu se opreste aici. A proiectat un ascensor pentru un batrin care nu mai putea urca in pod, o banca-fotoliu din caroseria unui automobil pentru un pensionar care-si pierduse o mina si si-a convins un prieten invalid ca viata poate fi frumoasa daca faci… medalioane de rasina, in care sa inchizi frunze, flori si carabusi. Vicu joaca fotbal, dar si sah, face machete de avioane si vapoare, e membru al cercului de electronica, figurant in filmulete educative despre viteza excesiva realizate de Directia generala a militiei si pasionat de numismatica.
Ba l-a mai construit si pe Ionica, robotelul din lemn. Bine, nu cu totul si cu totul din lemn… Ionica are relee de comanda, o antena parabolica si un dictafon ascuns, cu ajutorul caruia da interviuri pentru revista „Creatia tehnica”, in care povesteste ca vrea sa devina inginer electronist. „– Nu mie, ci oamenilor le sint utile aceste taine” recunoaste o voce de copil din camera alaturata.
Vicu e acum om mare si probabil ca s-a facut inginer electronist. Nu stiu daca mai are cravata rosie, e posibil s-o fi aruncat ca pe dintii de lapte, ceva care a fost parte din tine si care acum nu mai inseamna nimic.
Patita Silvestru, Ispravile lui Vicu Nastrusnicu,
Editura Ion Creanga,
Bucuresti, 1980.
Coperta si ilustratii de Nastac Stefan