Ii lipseste fiorul autentic al creatiei, asa ca mai bine scriem noi frumos pe hirtie, dupa aceea culegem textul, adica il dactilografiem, si il ducem la o redactie, unde altcineva ia dactilograma si mai culege o data textul, de data asta pe computer. Sau, si mai bine, il culegem direct pe computer, il scoatem la imprimanta si apoi il ducem la o redactie, unde altcineva il mai culege o data, tot la computer.
E drept, uneori si eu prefer sa scriu pe hirtie. Alteori scriu direct pe computer. Iar alteori combin ambele metode, forme diferite ale aceleiasi actiuni. E vorba de o optiune subiectiva, nu de o diferenta calitativa, chiar daca – uite, recunosc! – Shakespeare a preferat sa scrie pe hirtie. La fel stau lucrurile si cu enciclopediile. Nu vad de ce un proiect online de amploarea Wikipediei ar fi inferior unei enciclopedii tiparite pe hirtie, oricit de multe volume ar avea ea. Ba chiar inclin sa spun ca Wikipedia are avantajele ei, la care o lucrare imprimata pe hirtie nu poate sa aspire.
Mai intii ar fi vorba despre caracterul ei deschis, interactiv, adica democratic – in sensul de baza al cuvintului. In cadrul proiectului Wikipedia oricine isi poate aduce contributia la completarea cunostintelor incluse acolo. Bineinteles ca exista si riscul aparitiei unor greseli (chiar majore), dar tot interactivitatea ajuta la corectarea lor. Cu cit numarul colaboratorilor Wikipediei este mai mare, cu atit marja de eroare scade. E suficient sa verifici paginile de discutii de pe site ca sa vezi ce activitate dinamica se desfasoara acolo.
Un alt avantaj al Wikipediei, pe linga caracterul ei democratic, interactivitatea permanenta si, implicit, simplificarea procedurilor de autocorectie, este accesibilitatea ei. Orice enciclopedie tiparita pe hirtie necesita un timp real de cautare coplesitor de mare – comparativ cu cel consumat de o cautare pe Wikipedia. Mai mult, data fiind structura sa reticulara, Wikipedia ofera automat si conexiunile (link-urile) necesare pentru orice subiect cautat, lucru care in cazul unei enciclopedii pe hirtie presupune iarasi mult, mult timp.
Wikipedia – sau orice alta enciclopedie online facuta cu profesionalism – mai are si avantajul dimensiunii. Daca ar fi puse pe hirtie, informatiile adunate acolo ar umple mii de volume si ar deveni practic inutilizabile, din pricina cantitatii imense de manevre necesare „lucrului cu cartea”. Cu o astfel de carte.
Sa mai vorbim de credibilitatea informatiei? Am pomenit de riscul greselilor. Dar exista greseli si greseli. Exista informatii corecte care, in timp, devin greseli. Intr-o enciclopedie tiparita, de exemplu, in 1989, R.S.F. Iugoslavia va aparea ca stat socialist si federativ format din Serbia, Croatia, Muntenegru, Slovenia etc. In 2000 Iugoslavia inseamna doar Serbia si Muntenegru. in 2007 nici nu mai exista. Aici e problema. Scripta manent inseamna si avantaje, si dezavantaje. Fluiditatea enciclopediilor online permite actualizarea permanenta a informatiilor, lucru imposibil la un text dat, gata tiparit, cel putin pina la urmatoarea editie. Cind lucrezi online, editiile succesive sint deja acolo.
Ma gindesc cit de tare se apropie Wikipedia de ideea unei mari Enciclopedii Universale, cea visata de iluministi. Da, presupun ca mai apar si erori. De altfel, una din regulile navigatiei pe Internet este sa-ti verifici informatia din mai multe surse. A gresi este omenesc. Ca la Ilf si Petrov (in Atitudine dispretuitoare fata de stomac, Editura Univers, Bucuresti, 1979, p. 53 – ca sa respectam regulile filologice): „tineau douazeci de corectori. Si totusi in prima pagina a aparut Enciclopudia britanica”. Se mai intimpla…