Tribunalul i-a admis omului cererea, care trebuie sa specifice, pentru timbrare, „valoarea” locului de unde scriu si eu acum. In fond, reclamatia personajului nostru nu sare din normalitate cu absolut nimic. Pentru ca a devenit banal ca diversi cetateni la costum negru lucios si insigna, alaturi de doamne cu coafuri-abajur si privire studiata sa revendice, cu tot atita temei cit si cel de mai sus, diverse halci istorice ale tarisoarei noastre. Nu stiu citi dintre cei pe care-i pomenesc nu fac confuzia intre Barbu Delavrancea dramaturgul si Barbu De la Vrancea potentialul manelist, dar cert e ca dinsii apar la televizor, in ultimul timp, ca in fata unui complet de judecata unde-si arata, in toata splendoarea, complexele de judecata. Ei se numesc, simplu, euro-candidati si par a fi ajuns pe listele de concurenti la forul democratic european cu tot atita legitimitate cu cit a patruns, cu reclamatia sa, si pretinsul urmas de spita o suta a lui Stefan cel Mare.
A doua legatura profunda dintre cele doua cazuri se stabileste in momentul magic al introducerii votului in urna. Asta, pentru ca reclamantul provinciei istorice este, spune el in presa centrala de joi, 8 noiembrie, zi friguroasa, vint, coafura rezista, posibile precipitatii, si presedintele „Partidului Uniunea Persoanelor Care Nu Voteaza din Romania”. Si la ce prestatii de-a dreptul amuzante au avut „pe sticla” unii dintre posibilii nostri reprezentanti in Parlamentul European, nu este exclus ca PUPCNVR-ul sa devina unul dintre proiectele de succes ale solidaritatii civice.
„Logica” cetateanului kafkian este extrem de „clara” si uluitoare. Citez: „Eu trebuia sa fiu presedintele Romaniei. Este simplu. Daca la referendumul din 19 mai, 60% din persoane nu au votat si eu sint cel care, oficial, reprezinta persoanele care nu voteaza, rezulta ca eu trebuia sa fiu presedintele Romaniei”. Un ultim amanunt si un scurt no-comment: personajul nostru ar fi fost, cica, seful organizatiei PNG dintr-o localitate suceveana.
Imi pare rau sa va dezamagesc, povestea de mai sus nu e o inventie a autorului. Si nu-i nici o reclama la bautura „adevaratilor domni din Romania”. Ea este pe atit de reala pe cit sint si alegerile europarlamentare, cu ai sai candidati duiosi pina la lacrimi. In rest, vorba spotului TV, numai respect!