Reputata casă editorială Oxford Dictionaries a declarat drept cuvântul anului 2018 termenul toxic. Bazată pe o investigație lingvistică foarte serioasă și un set de proceduri de selecție complicate, titulatura ajunge de fiecare dată la vocabula cel mai frecvent utilizată în intervalul de referință. Tradiția legată de cuvântul anului a început în 2004, când acest lider mondial în materie a decis să urmărească frecvența cu care apar anumite unități lingvistice în discursul public al ultimelor 12 luni, tinzând astfel să înglobeze o posibilă stare definitorie a momentului istoric, să-l caracterizeze prin sinteză.
Un soft complex le e de mare ajutor lexicologilor, prin algoritmi ce permit cercetarea lunară a cca 150 de milioane de cuvinte din perspectiva emergenței folosirii lor. Editorii înșiși lucrează în același scop, identificând tendințe privind circulația unui cuvânt ori a altuia, iar sugestiile venite din partea publicului pe rețelele de socializare sunt și ele luate în considerare. Decizia finală e luată de o comisie de specialitate, iar ceea ce contează pentru ea este proeminența termenului respectiv. De fiecare dată se lucrează cu o listă mai lungă, din care experții aleg câștigătorul în raport de ocurența și relevanța pe care o are pentru spiritul timpului.
Originea cuvântului toxic se află în Grecia antică și se referea la substanța otrăvitoare cu care se ungeau vârfurile săgeților. Sensul propriu e acela de otravă, dar în mare vogă e sensul său figurat, atașat multor acțiuni și realități ale prezentului, situație care i-a asigurat locul fruntaș în topul cuvintelor de mare interes. Conform Oxford Dictionaries, toxic a fost cel mai adesea asociat cu chimicale, masculinitate, substanță, gaz, mediu, relații, cultură, reziduuri, alge, aer.
Dublajul filmelor
Și dacă tot am abordat spectacolul cuvintelor, să rămân în aceeași zonă și să îmi (re)exprim dezacordul în legătură cu o practică foarte dezvoltată în Apus, dublajul filmelor. E o tehnică de accesibilizare a creațiilor cinematografice străine care a pătruns și la noi în sfera filmelor pentru copii, sub pretextul că asigură înțelegere o mai facilă decât subtitrarea. Nu sunt convinsă că e o soluție fericită pentru cei mici, e mai degrabă un avantaj al părinților care scapă astfel de efortul de a le citi traducerea, eventual de a le răspunde la întrebări.
De ce sunt ferm împotriva dublajului? În principal, din motive artistice. Spunerea unui text face parte din construcția de personaj, din caracterizarea prin vocalitate, nu e doar rostirea unui enunț ce trebuie să fie comprehensibil. Vocalitatea însumează timbrul vocii actorului, sensibilitatea și știința lui de-a distribui accentele într-o frază, de-a impune un anumit tempo în diversele acțiuni dramatice din scenariu. Mai intervine, apoi, un alt element ce ține de însușirile proprii limbii de origine a producției, muzicalitatea internă, structurile sintactice. Așa încât a interveni în acest plan devine un abuz ce alterează definitiv calitățile estetice ale unei creații. Cum ai putea să dublezi, fără să intervii la nivel de obstrucție ori denaturare, un rol interpretat de Helen Mirren, Morgan Freeman, Al Pacino și alții de altitudinea lor, a căror voce îți răsună involuntar în urechi?
Dublajul mai are un efect cultural negativ, limitând deschiderea către alte limbi decât cea maternă, asta chiar și atunci când nu e vorba despre cea mai vorbită limbă din lume, engleza.
Un temei al susținătorilor acestei practici vine din zona protecției sociale a artiștilor. Sindicatele văd tehnica dublajului ca un izvor de locuri de muncă și de venituri salariale. Punând în balanță argumentele sindicale și pe cele estetice, mă poziționez de partea artisticului. Piața muncii din domeniu poate găsi alte variante.
Despre casting
M-a întrebat un actor ce ar trebui să pregătească pentru un casting? I-am răspuns mai amplu, diferențiind castingurile de concursurile pentru un contract de muncă. Castingul sau audiția e o formulă împrumutată la noi din sistemele de producție care valorizează angajamentele pe termen scurt, pe rol și spectacol. Folosul constă în competiția ascuțită și certitudinea că realizatorii vor beneficia întotdeauna de cei mai calificați și mai în formă artiști. Anunțul prealabil precizează ce anume urmărește echipa de casting, căutând actori și actrițe potriviți pentru o anumită partitură dramatică. De aceea e indicat să știi rolul, să fii pregătit cu informații despre personaj, dar și despre regizor, stilul lui, cum obișnuiește să lucreze. Să fii pregătit de improvizație, de gestionarea unor situații neprevăzute, pentru a lăsa o impresie cât mai bună. Sunt nenumărate cazurile când la un casting se înscriu sute de candidați, iar pentru a ieși din linie e înțelept să fii cât mai antrenat.
Când vine vorba despre concurs pentru un post pe termen nedeterminat, comisia de evaluare dorește să vadă nu numai forma de moment a candidaților, ci și potențialul creativ. De aceea vrea să audă mai multe monologuri, de diverse genuri, în diverse registre. Cu alte cuvinte, e bine să vii pregătit cu un repertoriu mai amplu, din care să poți prezenta cât mai mult. În condițiile de concurs se comunică întotdeauna tipurile de probe, iar la fiecare dintre ele e recomandabil ca aspiranții să aibă o diversitate de eșantioane de meserie, ca să convingă că pot fi utili trupei din care doresc să fie parte.