Romanul O zi mai lungă decât veacul a apărut la Editura Polirom (traducere din limba rusă și note de Ion Covaci și Denisa Fejes) în anul 2018.
Scumpe domnule Cinghiz Aitmatov, sunt numai câteva luni de când v-am cunoscut poporul și v-am întâlnit fiul.
Fiul dumneavoastră e un om foarte mare, a făcut carieră în diplomație și ați fi mândru de el. Ne-am cunoscut la Astana, în Kazahstan (o, dacă ați vedea cum arată acum Astana și Kazahstanul!), la un congres mondial dedicat lecturii, un obicei pe cale de dispariție.
Oamenii își scoteau căciulile înaintea fiului dumneavoastră și îl socoteau unul dintre cei mai deștepți oameni din Kîrgîzstan.
L-am ascultat și eu vorbind și a trebuit să le dau oamenilor dreptate, ceea ce îndeobște evit.
Iată-vă fiul astăzi, la un deceniu de când v-ați despărțit: un munte de om foarte înțelept, care își amintea – cu o nostalgie lucidă, lipsită de patetism – despre câte l-ați învățat încă din copilărie și despre plimbările dumneavoastră și despre poveștile cu care îmblânzeați viața și…
Scumpe domnule Cinghiz Aitmatov, m-am gândit mult în lunile acestea la cărțile dumneavoastră, la Djamilia înainte de toate, dar și la O zi mai lungă decât veacul. Le-am recitit și ele m-au lăsat și cu mai multe întrebări.
De unde știați dumneavoastră, domnule Cinghiz Aitmatov, din stepa aceea nesfârșită, din Șeker-ul Kîrgîzstanului, de unde știați dumneavoastră inima omului?
Sigur, o să mi se spună că ați învățat literatură la Moscova (la Institutul de Literatură „Maxim Gorki“, poate cea mai bună școală din lume pentru cei care îndrăznesc să scrie). Nu vă neg biografia. Susțin doar că înțelesurile până la care ați ajuns dumneavoastră nu se pot învăța la nici o școală din lume, nici măcar la Moscova. Nu, nici măcar la Moscova.
V-am recitit cărțile ca pe ceea ce sunt: un fel de miracol al naturii umane. Domnule Cinghiz Aitmatov, cunosc foarte puțini artiști care să fi înțeles așa omul. Și nu doar omul l-ați înțeles dumneavoastră – nimeni nu a mai scris despre o vulpe ca în O zi mai lungă decât veacul. Toate câte sunt sub soare – pe toate le-ați cunoscut dumneavoastră.
Domnule Cinghiz Aitmatov, inima mea s-a bucurat de acest gând al dumneavoastră: că o explozie spontană a conștiinței universale ar fi totuși posibilă printre oameni. Ce sublimă utopie!
Domnule Aitmatov, inima mea s-a bucurat de Edighei, un om care știa că atunci când îți moare un prieten cu care ai împărțit zeci de ani iernile ai o datorie față de memoria lui, un om care știa că oamenii nu îi îngroapă pe cei dragi așa, la întâmplare, un om care…
Domnule Aitmatov, nu doar toate cele care sunt pe pământ le știați dumneavoastră, ci și cele care sunt mai sus, în ceruri, unde uneori doar cosmonauții ajung.
Domnule Aitmatov, războaiele, fie ele și mondiale, moartea, sălbăticia, pustiul, Tinerii de Azi și chiar Bunul Dumnezeu, și omul, cămila, câinele (aceste ființe pe care le știați simple) – pe toate le-ați cunoscut și le-ați scris și ați dat cu ele un sens timpului acela.
Și acolo trenurile continuă să gonească dinspre est spre vest și dinspre vest spre est. Și ați salvat lumea aceea toată de la uitare – da, da, i-ați dat un chip și un suflet și ați salvat-o.
Și, așa să știți, am văzut și eu cerul stepei dumneavoastră, am ridicat ochii spre cer și cerul era nesfârșit, și din ziua aceea m-am gândit mult la dumneavoastră, și ziua aceea nu a mai trecut, așa să știți, niciodată.
Un comentariu
Foarte frumos..Recent am achizitionat si eu O zi mai lunga decat veacul,si abia astept sa intru la randu-mi in lumea domnului Aitmatov.