Ii raspundeam tot in interiorul unor misive pe care, patit de cind cu confiscarea celor expediate Tamarei, le pastram, trase la indigo, intr-un registru urias. Mai zilele trecute am dat peste el! Interviul cu mine nu a aparut niciodata, vinovata fiind lenea mea… As incerca sa transcriu citeva fragmente…
***
„Dar sa incepem cu punctul demential. Cred ca el reprezinta, pentru mine, de citiva ani buni, acea ciudata placere de-a scrie si-a gindi chestii absolut nepublicabile. Sau, in cel mai fericit caz, publicabile peste zeci de ani, cind limba romana nu va mai fi speriata de cuvintele fragede si de gindurile proaspete. S-ar putea sa fie si o stratagema a lipsei de talent povestea asta. Adica sa scriu lucruri voit nepublicabile pentru ca, vai!, cele publicabile sint proaste! Ma rog, nu stiu exact ce se intimpla. Totusi daca un pet nu poate aparea decit transformat de editor in pod, atunci, pentru numele lui Dumnezeu!, ce ne facem cu cuvintele esentiale, repetate de toti, de mii de ori, in gind, in fiece zi, dar, din pacate, scrise doar de elevii exaltati si turbulenti, cu creta, pe garduri! M-am izbit, acum citva timp, in modul cel mai dramatic si dureros mie, de aceasta „problema” literara… Va puteti inchipui aparind in «Romania literara» un sonet ce ar incepe asa: «Tamariuska, ti-e curul bogat ca un namete/De nea stralucitoare cazuta lin pe pat… »? Nu! Cu toate ca versurile, dupa mine, sint frumoase… ” (1978)
***
„Caut sa scap de starea de buimaceala ce ma tine, cu tenacitate, de vreo doua saptamini, intr-un fel de plutire pe deasupra lucrurilor, gindurilor, vietii… As dormi tot timpul, dar noaptea somnul e nasol! Voi sfirsi prin a-mi face fel de fel de analize, eu, care sint impotriva cautarii cu luminarea a unei probabile boli. Sint impiedecat in lectura, sint impiedecat in scris. Iata, e ora noua dimineata si dupa citeva zeci de pagini din Proust parca as fi citit un secol! Si cit de mult imi placea sa citesc in nestire, uitind timpul, locul… De raspuns, ca sa nu uit, la intrebarea despre pictura. Ar trebui dezvoltate: 1. Obsesia luminii (o am si acum) 2. Soliditatea obiectelor (cana ca turn) 3. Semnificatia pierduta chiar in momentul in care am impresia ca o descopar in: a) crapaturile pamintului, zidurilor… b) firele de iarba, firele de paie… c) pietrisul terasamentului caii ferate… ” (1978)
***
„Elementele de baza? Marar, melc, motan etc. Cu mararul simt ca am dat lovitura! Nimeni nu a daruit iubitei o umbreluta de marar, nimeni nu a incaltat ingerii cu marar; visul meu a fost sa scriu versuri unde e totul proaspat ca-n marar. Delicatetea exacta a plantei, mirosul ei racoros si intepator (amintind voluptati domestice deviate, vioi, in untdelemnul orelor de prinz, spre savori nebanuite), gustul gidilicios, pervers, irigind canale subtiri de placere, cu limfa-i verzuie, sunetul neauzit pe care-l scoate vintul din creanga lui frageda, totul, pina si palpitul scurt pe care-l da fecioarelor ce se apleaca sa-l culeaga, face din marar un alibi perfect al celei mai incurcate afaceri.” (1978)