Ce fac niste artisti daca o prietena se arunca in piscina fara apa si ajunge pe un pat de spital, in coma? Isi vor fringe miinile neputinciosi? Nu. Artistii vor lua o camera de fotografiat si vor crea pe furis o opera de arta din trupul ei sfirtecat si invinetit, visind la succes. Pool [No Water]/Piscina [Fara Apa], de Mark Ravenhill, in regia lui Matthias Hartmann, cu "Schauspielhaus" din Zurich, s-a jucat la Sibiu, in cadrul Festivalului Teatrelor Europene, pe 13 si 14 noiembrie. Spectacol extravagant, care imbina mai multe arte, Pool [No Water] da viata excentricei piese scrise de britanicul Mark Ravenhill. Reprezentatia s-a bucurat de succes la Sibiu, desi regizorul se intreba cum va primi publicul un astfel de spectacol, potrivit mai degraba consumatorului de cultura din Vest. In Elvetia, premiera a avut loc in luna mai.
Schizofrenia dintre ce spunem si ce facem
Piesa este povestea unei faimoase artiste care isi invita prietenii in noua sa locuinta de lux, dotata cu piscina. Pentru o noapte, se reuneste tot grupul, insa petrecerea se sfirseste brusc atunci cind gazda sufera un accident teribil: se arunca in piscina in care nu este apa. In timp ce victima este in coma, o idee neasteptata prinde forma printre ceilalti: ar putea suferinta sa devina noua lor opera de arta? Astfel ca incep sa fotografieze corpul, surprinzind transformarile sale, pregatindu-se pentru o expozitie iesita din comun, care ar urma sa le aduca succesul.
Piesa lui Ravenhill descrie o societate dominata de invidie si rea-vointa. „Problemele celor din piesa sint problemele luxului. Este o poveste despre decadenta, despre problemele care apar atunci cind ai tot ce iti trebuie. O poveste despre invidie”, a spus regizorul Matthias Hartmann, la Sibiu. „Oamenii din piesa se afla intr-o relatie schizofrenica cu faptele lor. Ei cred ca daca realizeaza ca sint oameni rai asta ii face sa fie buni”, a explicat Hartmann.
„Parintii mei imi vorbeau la micul dejun despre gaura din stratul de ozon. Apoi, ma duceau la o scoala Waldorf, la 75 de kilometri, cu masina. Despre o astfel de schizofrenie intre ce spunem si ce facem este vorba in piesa. Este o piesa foarte bine scrisa, foarte rar gasesti un text atit de bun”, a spus regizorul.
Personalitati fara miez
Hartmann semneaza in aceasta productie atit regia, cit si scenografia. Interpretii sint artisti din domenii diferite: trei actori, un pictor, un dansator, un artist video si un muzician. Pina si sufleurul face parte din joc. Un artist video mixeaza ingenios imagini si fotografii, rezultatul fiind proiectat pe ecrane, muzicianul cinta la pian si chitara intr-un colt al scenei, pictorul creeaza pe niste pinze uriase, din toate acestea rezultind un carusel al cinismului, care domina lumea aparent frumoasa a artei. Un carusel care rastoarna orice incercare firava de bunatate si frumusete, si in care artistii interpreteaza pe rind anumite personaje ale piesei, ca pe niste personalitati schimbatoare si lipsite de miez autentic, trupul fiind o simpla coaja care poate fi umpluta oricind de un alt continut. Se bea, se fumeaza, se prizeaza droguri si se injura.
Regizorul se intreba, inainte de reprezentatie, cum va primi publicul sibian o astfel de piesa decadenta. „La Zurich, se juca intr-o hala, iar aici se joaca intr-un teatru clasic. Dar altceva e mai important: piesa se potriveste de minune la Zurich, unde piata teatrului este foarte decadenta. Oamenii din piesa sint ca oamenii din public. Nu stiu aici… ”
Piesa a fost insa primita foarte bine de publicul sibian, format mai ales din vorbitori de limba germana. S-a aplaudat indelung, artistii fiind chemati de citeva ori inapoi pe scena.
Celebritati
Mark Ravenhill, nascut in 1966 in West Sussex, Anglia, este unul dintre cei mai populari dramaturgi din teatrul modern britanic.
Regizorul Matthias Hartmann, 44 de ani, a mai montat pe scena teatrului din Zurich Asteptindu-l pe Godot, Oedip si Tartuffe. Este director general al „Schauspielhaus” din Zurich, din 2005.