In cazul lui Daniel Gonz, un clip cu un bloc-puzzle-tetris, care-si misca orizontal-vertical apartamentele, cutiile de chibrituri. In cazul Ancai Benera, o sculptura cu un mare voievod al marxismului, adica Lenin prins pe calul lui Stefan (sa zicem). Cezar Lazarescu face suprapuneri din imagini ale aceluiasi geam de siguranta, Vlad Nanca se trage in poza (cu aer din anii ’70) intrind si iesind de la cumparaturi in magazinul dedicat omului contemporan, aka Angst. Naiv-frumoasele acuarele semnate Dragos Platon (seria „Moarte zvonuri si legende”) in care Hitler sta pe insula cu Elvis si Mao se bucura ca un copil fac sapaturi pe toate clusterele mintii noastre, indemnind categoria binelui sa se lase pacalita de iertarea estetica.
Cea mai complexa analiza a Ro actuale e setul de fotografii al lui Tudor Prisacariu, un raspuns si o varianta cistigatoare la incercarile de branding ale Romaniei. Un slide-show rece despre adevarata tara, niciodata la fel in contrastele ei, care poate fi urmarit(a) complet la www.entropy.ro. Un artist pentru care nu avem inca aparat critic pregatit este Mircea Nicolae. Interventia sa urbana in Sibiu (un bloc omologat drept monument istoric al secolului XX) nu poate fi tratata unilateral aici, probabil un colocviu ar rezolva problema. Sonokolor fac si un tricou, cu un singur mesaj: M-am plictisit. Probabil asa e, dar plictiseala asta se simte ca un meci la o categorie usoara, pe care artistii tot il joaca. Dar pentru 3 zile de expunere, cam ce ar trebui sa faca?