In ce ma priveste, incep sa ma ingrijorez ca pina acum nu mi s-a intimplat sa lucrez cu cineva cu care sa nu ma imprietenesc. (Ride.)
Imi placeau filmele lui Alecu inainte sa lucrez cu el. Mi-a placut mai ales Marele jaf comunist, care mi s-a parut cel mai complex film al lui pina la ora aceea. Mi-a placut in primul rind datorita subiectului, dar si pentru cum erau tratate bucatile de arhiva. Imaginile de arhiva erau „ciudate”, tot timpul ma emotioneaza secventele documentare care nu au mai fost aratate pina acum.
Eu nu mi-am propus in mod expres sa lucrez cu el, dar dupa Marele jaf comunist am stiut ca era un regizor cu care as fi facut tot posibilul sa lucrez. Insa pina la urma cred ca Ada (n.red.– Ada Solomon, sotia lui Alexandru Solomon si producatorul filmelor Marilena de la P7 si Lampa cu caciula, montate de Catalin Cristutiu) a bagat niste fitile.
Cit despre munca propriu-zisa la Razboi pe calea undelor, meritul montajului ii revine in prima instanta lui Alecu. El a vazut toate cele peste 110 ore de material si a taiat din ele. Eu am lucrat pe o chestie redusa la 30 de ore, cele alese de el, cu alte cuvinte mi-a usurat munca cu 70%. Am lucrat usor cu el, imi accepta propunerile, dar in prima saptamina mi-era un pic frica pentru ca nu stiam cum sa-l abordez nici pe el, nici structura de documentar. M-a ajutat si el, pentru ca e o persoana foarte deschisa.
Lucrul care il distanteaza pe Alecu Solomon de ceilalti documentaristi romani ai momentului cred ca e felul in care combina forma cinematografica mai deosebita, mai cautata, cu un research foarte temeinic, de ani de zile, foarte bine structurat. Sper sa lucram si in continuare. El mi-a spus ce subiecte ar mai avea, insa n-am batut palma. Dar i-am spus ca as intra.