Desigur, intrebarile mele sint retorice, este lesne de-nteles; dar ele nu sint lipsite de un anumit simt al realitatii lecturii.
Pentru ca prea putini cititori mai stiu sa se bucure realmente atunci cind parcurg o carte. Graba si indiferenta sint, cred, reactiile primare astazi, inclusiv in ceea ce priveste cititul. Voluptatea lecturii nu a disparut, din fericire, dar este chircita intr-un colt din care destul de rar mai iese la iveala si se mai lasa recunoscuta. Chiar si atunci cind ne place o carte, un soi de delasare sau un fel de moleseala ori un lasa-ma sa te las incep sa functioneze de parca ar mai exista destul timp ca deliciul cititului sa fie si el acceptat.
De fapt ceea ce a disparut este vizibilitatea placerii lecturii. Nu ma refer la gemete ori icnete de voluptate, ci doar la stiinta renuntarii la viteza vietii in care traim. Poate ca nu ar fi deloc lipsit de ratiune ca, din cind in cind, sa fim lasati cu de-a sila, singuri, pe cite o insula, cu cel mult zece carti, timp de un an de zile. Este o tehnica indeajuns de abila (si spartana) incit sa ne faca sa redescoperim placerea lecturii.
Cineva se intreba undeva cum citeau Origene, Sfintul Augustin si Alienor de Acquitania? Cum citeau cei din vechime? Eu, mai aproape de vremurile noastre, m-am intrebat cum citeau Dostoievski, Kafka, Bulgakov. Sau Julio Cortazar si Lawrence Durrell! Stiu, de pilda, cum citeste Gabriel Garcia Marquez, pentru ca el insusi a povestit de mai multe ori cum, coplesit fiind de Metamorfoza lui Kafka, a priceput ca exista si o altfel de scriitura. Cred ca stiu si cum citeste Ernesto Sabato. Dar oare cum citeste Saramago? Faptul ca ultimii trei sint autori de xyz carate ii face, oare, sa fie si cititori aparte? Au ei o superbie de cititor care stie ca este si autor performant ori chiar genial? Iar daca acestia trei citesc cu voluptate, procedeaza astfel si pentru ca si-ar dori ca ei insisi sa fie cititi cu voluptate? Da: as fi vrut foarte mult sa stiu cum citea Cervantes, dar nu oricare dintre cei salasluiti in Cervantes, ci doar acela care cititor fiind era in acelasi timp si autorul Quijote-ului.