Acum, in fine, rezerva cuminte, abtinerea de la genul si tonul confesiv se vad rasplatite printr-o noua si consistenta posibilitate de a vorbi mai pe larg despre mine.
Dar de ce sa vorbesc despre mine si nu despre copiii mei, mai exact, despre o paralela ce se contureaza intre fostul copil, acum tata, si actualii prichindei, viitori maturi responsabili? Fascinat intotdeauna de circularitati, simetrii si analogii, in sfera literaturii, ca si in cea a vietii propriu-zise, cum sa-mi refuz placerea de a ma revedea la trei ani (citi a implinit zilele trecute Iulia) ori la opt (citi va face nu peste mult timp Matei)?
La trei ani, mergeam la gradinita dus de mina de maica-mea. La aceeasi virsta, Iulia este dusa la gradinita de maica-sa; si se arata, iata, la fel de sociabila pe cit am fost si eu. Sociabilitatea mea mergea pina la pragul altercatiilor cu colegii, din care reuseam sa ies oarecum invingator. La rindul ei, Iulia nu se sfieste sa-si afirme drepturile asupra cine stie carei papusi din fondul comun. Ii explicam, cu rabdare, ca nu e chiar frumos, ca nu e tocmai bine, dar ceva in vocea mea suna fals. Moralistul de acum nu-l poate face uitat prea usor pe nazdravanul de acum treizeci de ani.
Matei insa, care e cuminte ca o fata (daca fetele n-ar fi, de fapt, neastimparate ca… baietii), merge cu mine in fiecare dimineata la scoala. Am ajuns sa ne intelegem, practic, fara sa facem exces de vorbe; si merita sa fim vazuti dimineata, in metroul supraaglomerat, citind, fiecare, cite un fascicul din „Evenimentul zilei”. Nu am nici o ezitare sa declar ca, la opt ani, este deja mult mai inteligent decit mine (rauvoitorii vor spune ca nici nu e prea greu). Vorbeste in germana mai bine decit as fi sperat vreodata, iar la matematica zbirniie. Un prieten bun, care ne-a facut la toti horoscopul, l-a arondat inca de la un an domeniului real. Iar pe Iulia, celui artistic (cu specializarea mass media!). Pe zi ce trece, vad cum profetia se-mplineste. Matei se uita fascinat la toate emisiunile de pe Discovery, incintindu-se de modul in care se produc diferite lucruri. Baiatul si mama lui nu se mai desprind, atunci, din fata televizorului. In schimb, Iulia – ca si tatal ei – nu se mai satura sa se uite la Animal Planet, cu desfasurarile lumii vii. Vom face noi cumva ca, pina la urma, sa aducem in casa baremi o pisica, daca nu un catel.
Fiecare are un alt tip de bunatate. Matei e prudent in etalarea sentimentelor si exigent in urmarirea reciprocitatii lor. Cumsecadenia lui are ceva exact, nemtesc, si stiu ca tot ce promite sa faca, face. Iulia, in schimb, e o continua surpriza. Acum il supara pe frate-sau, darimindu-i o piramida de cuburi, acum il copleseste cu sarutari, acum il cearta, mamoasa, ca n-a mincat tot. E buna la suflet si ii e rau in masina: exact formula mea psiho-fizica. Matei e mai sensibil, are lacrima facila, deosebindu-se astfel de tatal lui care, in copilarie, mai si plingea, dar mai des ii facea pe altii sa plinga.
Pe cine iubesc mai mult? Nu incape, aici, comparatie. Pe Mateiulia.