In distributia spectacolului exista un singur actor (Cosmin Maxim, foarte convingator, carismatic si pasionat si, desigur, foarte tinar), restul fiind inca studenti. E o schimbare semnificativa de situatie: acum citiva ani, studentilor li se oferea, eventual, privilegiul de a cara tavile, de a face parte din corul bachantelor sau al oropsitilor, de a calca, de fapt, pentru citeva minute, pe scena.
Greul oricarei reprezentatii cadea pe actorii angajati in teatru, iar tinereii jucau in montarile de examen, de final de an. Treptat, corpul atit de sudat al Nationalului din Iasi s-a mai deschis putin, au aparut si alti regizori, ba chiar si alt teatru – Ateneul.
De fapt, acolo au inceput sa joace studentii pentru prima data, li s-au dat roluri importante, li s-a acordat incredere, in ciuda convingerii cam limitate cum ca devii actor numai dupa ce ti-ai dat examenul de licenta. Revenind la With a little help…, toata distributia e mai vie decit trei sferturi din trupa de la National (sfertul ramas nu e alcatuit exclusiv din actori tineri). Nu exista (si sper ca nici nu va fi cazul) tendinta de a juca orice rol la fel sau de a astepta aplauzele publicului facind un tur de scena dupa ce au terminat de rostit un monolog „solid”.
Se joaca fara aere de vedeta, dar cu responsabilitate. Pe linga actori, au mai contribuit la prospetimea spectacolului si textul (premiat la dramAcum), ingeniozitatea regizorului, ilustratia muzicala a lui Bobo (caustica si tragi-comica) si scenografia Alinei Herescu. Pina la urma, with a little help, se mai destinde si viata teatrala de la noi.