La 12 ani de la intrarea în Uniunea Europeană, România arată al naibii de prost. A dispărut orice speranță că, într-o perioadă rezonabilă de timp, vom ajunge din urmă Europa din punct de vedere economic, dar mai grav este că au apărut temeri serioase că am putea fi chiar dați afară din Uniunea Europeană, dacă PSD și ALDE vor continua cu măsurile anti-democratice pe care le promovează zi de zi.
Comportamentul guvernului PSD pe subiectul numirii procurorului-șef european arată cât de departe s-a ajuns, dar în același timp demonstrează că patriotismul fluturat de Dragnea și Tăriceanu a rămas o simplă lozincă prăfuită rostogolită cu sârg de gașca obedientă care-și face veacul în platourile TV-urilor prietene.
În povestea cu procurorul-șef al UE nici măcar nu e vorba de Laura Codruța Kövesi. Dragnea și cei din jurul său ar da orice să n-o vadă pe fosta șefă a DNA într-o funcție atât de importantă la nivel european. Plus că unii se tem că vor fi luate la puricat contractele pe bani europeni. Însă eșecul eventual al manevrei PSD ar fi un semnal pentru cei care își fac treaba corect în România că se poate și dacă ești cinstit, nu doar dacă te ai bine cu partidul aflat la putere.
Dimpotrivă, un eșec al Codruței Kövesi nu doar că i-ar crea mari probleme acesteia, ci ar da apă la moară taberei care și-a propus să demoleze Justiția.
Următoarea țintă va fi procurorul-general Augustin Lazăr, apoi va veni rândul șefei Înaltei Curți să fie luată la întrebări.
S-a intrat în ultima fază a războiului, iar în scurt timp vom afla verdictul. La cum arată acum lucrurile, pare să soarta Justiției este pecetluită și că nimic nu-i mai întoarce din drum pe cei din PSD-ALDE. Deși încet-încet intrăm în campania electorală, Dragnea e puțin preocupat de procentele pe care partidul său le va obține pe 26 mai. E mai interesat de dosarul Tel Drum, decât dacă PSD va avea un scor cu 2 sau cu 3 în față. Nici baronii PSD nu vor mai trage ca în alte rânduri. Pe de o parte nu e meciul lor direct (crede cineva că îl interesează pe Marian Oprișan dacă PSD va avea șapte sau zece eurodeputați?), iar pe de altă parte există o așteptare a acelorași baroni că nu doar Dragnea va scăpa de Justiție, ci cu toții se vor întoarce la vremurile din epoca Năstase, când procurorii anticorupție șomau prin teritoriu, pentru că nimeni n-avea curaj să se atingă de vreun grangure local.
Care e totuși soluția ca planul PSD să nu reușească? În primul rând, e de urmărit dacă Laura Kövesi ajunge procuror european. Ar fi un semnal puternic că România nu e abandonată. Dar nu e suficient.
Este nevoie și de o reacție fermă a celor din sistemul judiciar. Am văzut deja protestele magistraților, iar asta dă încredere procurorilor și judecătorilor că războiul nu e definitiv pierdut și că mai există o șansă. Vedem cum procurorul-general Augustin Lazăr se ia la trântă cu ministrul Justiției Tudorel Toader, ceea ce iarăși e un semnal pentru cei care mai cred că Justiția nu va fi doborâtă. Dar tot nu-i destul.
E nevoie și de reacția societății civile, pentru că PSD și ALDE se tem de forța străzii, mai ales că vin patru rânduri de alegeri.
Însă tot nu e suficient. Chiar dacă tăvălugul PSD ar fi pe moment oprit, nimeni nu garantează că gașca nu va relua atacul cu și mai multă forță. La fel s-a întâmplat și după protestele masive din februarie 2017, când PSD a schimbat tactica și l-a adus pe mult mai experimentatul Tudorel Toader în locul lui Florin Iordache.
O soluție imediată ar fi ca guvernul Dăncilă să plece, însă aritmetica parlamentară ne arată că sunt mici șanse ca acest lucru să se întâmple în actuala sesiune. În ciuda dezertărilor către partidul lui Ponta, tot PSD și ALDE fac cărțile în Parlament, ajutați de UDMR și de minorități. O variantă radicală ar fi demisia parlamentarilor opoziției și forțarea anticipatelor, însă nu există nici o garanție că planul poate fi dus la capăt cu succes.
Însă PNL, USR-PLUS și președintele Klaus Iohannis au obligația să acționeze. Rapid. Opoziția democratică ar trebui să se unească, măcar pentru a oferi o speranță că nu se dărâmă casa cu totul. Sau că în cazul în care e pusă la pământ știu ce au de făcut pentru a o reconstrui. Dacă pentru europene timpul e scurt, iar decizia partidelor e deja luată, pentru celelalte trei rânduri de alegeri (prezidențiale, locale și parlamentare) e necesar un bloc politic comun, o alianță electorală între PNL și USR-PLUS.
Dacă nici acum cei din opoziție nu înțeleg unde suntem, atunci nu va mai fi nimic de făcut. Va urma o lungă perioadă neagră pentru România. Vine întunericul.