Desigur, nu e vina Radioului public care sustine acest tirg, mai ales ca e unul dintre putinele produse culturale reusite ale unei institutii publice. Dar tranzitia s-a incheiat, iar tirgul ar trebui sa devina un spatiu al intilnirii intre scriitori si cititori. Nu o piata mai mare de carte, in care se vind obiecte, ci un loc in care fenomenul literaturii sa capete o forma. Lansarile nu sint decit o parte din acest spectacol care ar trebui livrat publicului. Reteta clasica a reducerilor (intre 10 si 50% la acest tirg) nu poate inlocui prezentarea adecvata a cartilor.
Bestseller blond intr-o lume de pernute
O alta problema a acestui tirg e haosul creat prin amestec. Linga edituri medicale stau cele de copii, linga universitati stau ziare, iar spatiul central e dominat de 4-5 edituri, care-si construiesc standuri megalomane si lipsite de farmec. Cum estetica si designul nu au inca prieteni la editurile romanesti, rezultatul e enervat. Ziarul „Adevarul” a vrut sa lanseze o serie de autor si pentru aceasta a construit o imitatie de studio de lectura-biblioteca, in lemn masiv, de un kitsch obositor, unde oricind ai fi asteptat sa apara cite-un lector profesionist, Ion Cristoiu gen. Nu a fost Cristoiu, ci un bestseller blond, obsesia celorlalti participanti. Apoi standurile unor edituri respectabile care se intindeau mult si degeaba. Doua standuri simpatice rasareau din marea plictiseala: cel al editurii Publica (singurul non-stand-concept, pentru ca era de fapt compus din pernute puse pe o scara, unde oamenii se odihneau si citeau; cam singurul loc unde se putea citi din tirg) si, surpriza, cel al Institutului Cultural Roman, fermecator prin simplitatea lui si albul relaxant care-o genera. La extrema negativa regasim standuri „de pe vremuri”: afise scrise cu pixul, reduceri la carti imemoriale si fete acre.
Carti premiate, wireless fara acces
Tirgul e si o competitie formala, chiar daca nu pare. Exista o democratie speciala la Gaudeamus, bazata pe votul cenzitar si pe colegii de electori. Votul publicului e intotdeauna important, chiar daca niciodata nu am vazut numararea voturilor. In acest an, cea mai rivnita carte a tirgului s-a transformat in „Cele mai rivnite carti ale tirgului”: volumele din seria „Ernest Hemingway”, aparute in „Biblioteca Polirom”, publicate de Editura Polirom. Evenimentul editorial al anului, din perspectiva unui import cultural, a fost bine primit de public: Hemingway reincarcat, prin efortul „diplomatic” al lui Bogdan-Alexandru Stanescu si cel de traducere al lui Radu Pavel Gheo si Ionut Chiva. Pentru presa, cea mai rivnita carte a tirgului a fost Istoria uritului, coordonata de Umberto Eco si publicata de Editura Rao. S-au mai acordat si trofee editurilor (fara a oferi o motivare argumentata a publicului), si alte premii, pina la unul de tip Miss Lectura.
In fond, problema tirgului e ca nu ofera o perspectiva asupra fenomenului social numit carte si asupra urmarii sale, numita lectura. Intilnirile se fac in acelasi stil, ca si lansarile: se aduc doi-trei autori mai cunoscuti, se spun trei vorbe, se aplauda, se ofera autografe. Dar niciodata nu se merge mai departe. De fapt, nici publicul nu e educat sa cerceteze cu atentie ce inseamna o carte, o editura etc. El vine sa cumpere pentru ca e ieftin. Astfel, evenimentele conexe nu conteaza. Expozitia de fotografie Gabriel Garcia Marquez merita vizitata, la fel si mini-saloanele legate de stiinta, cercetare si tineri. Pe de alta parte, la un tirg asa de mare nu exista un sistem de semnalizare si de coordonare. Accesul la Internet exista in teorie, in practica trebuia gasit singurul om care aloca adrese IP intr-un tirg brazdat de unde radio.
Totusi, ce trenduri se pot observa? Cartea pentru copii revine in industrie. Cartea de marketing si personal branding e alta prezenta a acestui tirg, la mai multe edituri. Oferta de fictiune e de departe cea mai importanta, dar nu putem stabili daca totul se reduce la fictiunea de consum. Si, de la an la an, importanta acordata scriitorilor romani creste. Oare pentru ca sint mai buni sau pentru ca editurile investesc mai mult? In concluzie, un tirg linistit, in care toti au loc, de la scriitorii straini adusi de Ambasada Frantei, pina la vaca mov si alte metode de medicina naturista. Un singur tip isi vindea cartile aproape gratis la intrarea in tirg. Si era tare multumit.