Stil si limbaj in mass-media din Romania, care se vrea a fi un „studiu practic”, o analiza atenta, cu foarte multe exemple, a limbajului din presa romaneasca actuala, incearca sa lamureasca unele probleme legate de raportul existent intre teoria si practica jurnalistica, intre limbajul oral si cel scris. Dupa lansarea cartii, a urmat o dezbatere cu titlul „Cinstea si gramatica il fac pe jurnalist!”.
S-a vorbit despre greselile gramaticale si despre cele de informare (mult mai grave) din presa romaneasca contemporana, despre teoreticienii si practicienii din jurnalismul romanesc, despre problemele de limbaj si despre problemele de stil, despre obligatia lingvistilor de a interfera cu jurnalismul, despre dreptul Academiei Romane de a impune reguli dupa bunul sau plac. Jurnalistii prezenti la dezbaterea de la Iasi au atras atentia asupra faptului ca Academia Romana impune uneori in mod „abuziv” anumite reguli. Unul dintre aceste cazuri de „abuz” a fost si cel in care Academia Romana a stabilit, printr-un „vot caraghios”, regula lui „a” si „sunt”. Dan Stoica, citindu-l pe profesorul Coseriu, a tinut sa precizeze ca „fiecare poate face o optiune intelectuala” si ca Academia nu are dreptul de a impune reguli decit in urma unui riguros studiu stiintific, un studiu facut de catre specialisti. De multe ori, de-a lungul discutiilor, a fost dat ca exemplu cazul francezilor, care transforma, chiar in afara regulilor, majoritatea cuvintelor straine.
„Deontologia jurnalistului inseamna si respect pentru limba”
Tot Dan Stoica a fost cel care a prezentat si studiul lui Stelian Dumistracel, un studiu despre „transferul de stiluri”, de la conversatia orala la cea scrisa, despre „Radio sant” si „Zvon-press”. Dumistracel vorbeste in studiul sau despre functia fatica a limbajului, o functie care predomina in presa scrisa si propune o sistematizare a practicilor de comunicare a informatiilor. Profesorul Stelian Dumistracel a analizat si conceptul de „contract de lectura”, contractul cu publicul cititor. Dumitru Irimia, singurul filolog intre jurnalistii prezenti la lansarea de la Iasi, a vorbit despre diferenta existenta intre „libertatea de exprimare” si „libertatea de expresie”, doua lucruri distincte, des confundate, insa fara nici un temei. „Libertatea de exprimare – a spus Irimia – e in buna masura doar pe hirtie, caci societatea face tot cum vrea ea”, in ciuda tuturor semnalelor pe care le trage presa. Libertatea de exprimare „nu inseamna numai a spune ce vrei tu”, ci si „responsabilitatea pentru ceea ce spui”. Dumitru Irimia a mai abordat si problema raportului dintre limbajul lingvistic, cel vizual si principiul deontologic, un raport slab armonizat in televiziune. „Deontologia jurnalistului inseamna si respect pentru limba”, a spus Irimia, dar a atras totusi atentia asupra faptului ca unii jurnalisti sint de multe ori „mai mult filologi” decit jurnalisti.
In opinia lui Ilie Rad, unul dintre reprosurile care pot fi aduse presei romanesti postdecembriste este ca „foarte multi reprezentanti ai presei romanesti sint agramati”. Desi nu a fost de acord cu regula lui „a” si „sunt”, regula impusa de catre membrii Academiei, nu de specialisti, Ilie Rad, citindu-l pe Iorgu Iordan, a afirmat ca „trebuie respectata legea in vigoare”, chiar daca aceasta lege este poate o „lege proasta”.
Jurnalistica este „o meserie care se transmite misterios”, a concluzionat Daniel Condurache in finalul intilnirii de la Iasi, o intilnire binevenita si un bun prilej de dialog pentru scolile de jurnalism din Romania.