Marian Benchea: „Dragi prieteni, azi incercind sa mai citesc ceva in viltoarea asta nebuna si grabita a vremii, am gasit acest «Supliment de cultura», i-as zice o mini carte, dar care substituie oarecum doza de cunoastere zilnica; apropo de «Artistul asociat», complimente, e o forma de a intilni face to face artistii; si inca un apropo, citind despre Al. Solomon, pur si simplu imi doresc sa vad acest film”.
Dan Bradisteanu: „«La o tara cu multe subiecte cum e Romania, numarul adocumentaristilorth e foarte mic?». Corect! Intr-o tara bolnava precum Romania, si numarul medicilor e mic, si numarul policienilor care sa nu puta a maculatura e mic… De ce ar sta documentarul mai bine? Documentarul (cel «tehnic», daca-i pot zice asa) e un gen prizat de multa vreme la noi (nu degeaba «Teleenciclopedia» intra in Cartea neaosa a recordurilor televizuale). Insa documentarul «de autor», mai putin. Ar fi aiurea sa disperam, cu atit mai mult cu cit exista citiva oameni care incep (sau au inceput de ceva vreme) sa creeze repere. Decit sa se intre in defibrilatie, mai bine sa se creeze (dincolo de «sprijinul» sustinut al CNC). Oamenii care au ceva de spus, spun. Si spun bine, in pofida bruiajului «generatiilor de aur» care au inca, se pare, o influenta considerabila (si vor avea, nici o grija). Nu poate decit sa ma bucure faptul ca documentarul a inceput sa-si faca loc pe marile ecrane, ca publicul are antene pentru genul documentar, iar unele evenimente de gen incep sa capete experienta. Si nu mai putin ma bucura faptul ca publicatii precum «Suplimentul de cultura» asociaza, in campaniile de buna calitate pe care le initiaza, printre numele altor artisti, si pe cele ale documentaristilor”.
Ciprian Nedelcu: „In conditiile in care Al. Solomon este asa cum spune Florin Iepan, si in lumina faptului ca «revolta» cineastilor a pornit si cu concursul sau, «Suplimentul de cultura» a facut o alegere potrivita pentru «Artistul asociat» in acest numar”.
Mihai Raut: „Eu n-am prins prea mult din comunism (norocos, ha!), insa parintii mei au fost mari ascultatori de Europa Libera, de cele mai multe ori spre disperarea mea – aparatul de radio facea ca toti dracii pe frecventa aceea. Vocile lui N.C. Munteanu sau Hurezeanu au devenit parte din familie – si in zile de post, dar si de sarbatoare. In memoria parintilor mei voi merge pentru prima data la cinematograf si voi vedea DOCUMENTAR!”.
Adi Acatrinei: „La tv e mai simplu de difuzat si de inteles un documentar, adica se poate organiza o dezbatere despre. Problema e: spre ce orientam documentarul, spre trecut sau spre prezent? Ma intreb care e targetul unor documentare despre comunism: nostalgicii? decreteii? generatia de dupa ’90? Nu cred ca ii intereseaza. Pe nostalgici nu ii intereseaza, ca ei or sa-ti zica ceva de genu’: Ceausescu le-a dat casa si loc de munca, decreteii au aflat intre timp cum au aparut si au plecat suparati in America sa lucreze la Microsoft, iar pe cei din generatia de dupa ’90 i-as imparti linistit in doua cete…”