1. Tânăra cu părul alb. Misterul Nabokov, de Aurora Liiceanu
Colecție: Seria de autor Aurora Liiceanu
Despre cărțile lui Vladimir Nabokov, unul dintre cei mai importanți scriitori ai secolului XX, s-a scris mult. Dar și viața lui personală i-a preocupat pe cercetători: provenind dintr-o familie aristocrată, a părăsit Rusia natală de teama bolșevicilor și a locuit în Germania, Franța și Statele Unite înainte să se stabilească definitiv în Elveția. Datorită personalității charismatice, a avut foarte mulți admiratori. Și iubite. Cu toate acestea, a rămas alături de Vera, cea care i-a fost soție timp de 52 de ani. Cei interesați de viața lor de familie au la dispoziție numeroasele interviuri ale lui Vladimir, scrisorile sale către Vera, însă nu și vocea Verei. Vera a stat mereu în umbra soțului ei, și-a distrus scrisorile destinate acestuia și a păstrat o tăcere totală în privința relației lor. Ca femeie, ea pare că nu există în acest cuplu… Încercând să înțeleagă ce anume i-a făcut să rămână împreună atâta timp, Aurora Liiceanu analizează, pe lângă operele lui Vladimir Nabokov, articole și cărți despre cei doi, dar și mărturiile fiului lor, Dmitri. Vladimir s-a îndrăgostit de mai multe femei. Despre unele iubiri a scris, pe altele le-a amintit în treacăt ca fiind simple aventuri neimportante. Vera i le-a tolerat pe toate și l-a susținut întotdeauna necondiționat. De ce? Un răspuns, spune Aurora Liiceanu, ar putea fi personalitățile lor atât de diferite: el, traversând cu ușurință granița dintre imaginație și real, ea, puternic ancorată în realitate, complet dedicată proiectului său de viață – acela de a-și ajuta soțul să devină celebru –, convinsă că niciodată nimic nu-i va despărți.
- Vremea Mânzului Sec (ediția a III-a), de Cristian Tudor Popescu
Colecție: Fiction Ltd
Prefață de Alexandru Călinescu
„Cristian Tudor Popescu este un Caragiale al timpului nostru care a mai citit, printre alții, pe Borges și pe Cioran. Literatura lui Cristian Tudor Popescu este o literatură document și va rămâne, așa cum, în ciuda temerilor unor critici, între care și marele E. Lovinescu, au rămas schițele, foarte la zi, ale lui Caragiale.“ (Ion Rotaru – O istorie a literaturii române de la origini până în prezent)
- Părinți, de Diana Bădica
Colecție: Ego. Proză
„Diana Bădica este prozatoarea pe care o așteptam de multă vreme: cea mai tragică a generației sale și totodată cea mai comică. Rareori cineva poate surprinde atâta viață într-o singură carte.“ (Marius Chivu)
„Povestea Ioanei Negrilă, protagonista acestui roman, este marcată de două evenimente traumatizante. În copilărie, boala fratelui ei mai mic o privează de atenția părinților, făcând-o să se simtă neglijată. După moartea lui Florinel, în perioada adolescenței, atunci căind lucrurile par să reintre în normal, părinții se despart. Urmarea este că, ajunsă la maturitate, Ioana trăiește singură, convinsă că orice încercare de a-și întemeia o familie este sortită eșecului. Cititorului nu-i va scăpa, firește, faptul că datele biografice ale personajului coincid cu cele ale autoarei. Narațiunea la persoana întâi îi va sugera, în plus, că schimbarea de nume e menită să prezinte ca ficțiune o experiență de viață strict autentică. Ar fi însă o greșeală să reducem romanul la faptele de la care a pornit. În primul rând, ca povestitoare, Ioana nu se confundă cu personajul omonim, ea istorisind cu vervă anecdote despre nenumărate alte personaje. În al doilea rând, există, de fapt, nu una, ci trei «Ioane» cu voci distincte: fetița naivă, adolescenta orgolioasă și femeia matură, care își rememorează viața. Principala calitate a romanului, remarcabilă pentru un debut, constă în această extraordinară mobilitate a punctului de vedere. Caracterul autobiografic rămâne important, dar se cere înțeles ca o construcție-de-sine în care, paradoxal, personajul preia inițiativa.“ (Ovidiu Verdeș)
- Olga, de Bernhard Schlink
Colecție: Biblioteca Polirom. Actual
Traducere din limba germană și note de Mariana Bărbulescu
Cel mai recent roman al lui Bernhard Schlink reconstituie viața unei femei de o dârzenie și o vitalitate remarcabile, ce-și trăiește iubirea imposibilă pe parcursul unui interval istoric cuprins între finele secolului al XIX-lea și anii 1970 în Germania. Olga este o poveste despre iubire și singurătate, despre forță și neputință, despre certitudine și rătăcire, despre tensiunea care se naște între istoria personală și istoria comună a unei națiuni ce traversează două războaie mondiale devastatoare. Imaginea personajului central se întregește și capătă treptat profunzime prin împletirea celor trei părți ale cărții, cu trei perspective narative distincte, urmărind evoluția Olgăi Rinke și neașteptatul deznodământ al poveștii ei.
- Pisica neagră și alte povestiri de groază, de Edgar Allan Poe
Colecție: Junior, vârstă recomandată 11+
Traducere din limba engleză de Liviu Cotrău
Cu ilustrații de Radu Răileanu
Patru povestiri stranii și tulburătoare ne aduc mai aproape universul fantastic al lui Edgar Allan Poe. O pisică neagră cu un singur ochi și un semn straniu pe gât își bântuie stăpânul, un bărbat ajunge într-un ospiciu unde nebunii se dau drept medici, o femeie se întoarce din lumea de dincolo pentru a-i tulbura pe cei vii, moartea ia forma unei siluete cu mască, se desprinde dintr-o tapiserie și-i înspăimântă pe cei ce se credeau la adăpost de ea. Cititorii vor regăsi în volum celebrele „Pisica neagră“, „Sistemul doctorului Gudron și al profesorului Pană“, „Morella“, „Masca Morții Roșii“.
- Ferma animalelor (roman grafic), de George Orwell
Colecție: Junior, vârstă recomandată 9+
Traducere din limba engleză de Ona Frantz
Adaptată și ilustrată de Odyr
Când animalele de la fermă își alungă stăpânul bețiv, toate sunt cuprinse de un zel colectiv. Fiecare muncește peste program, astfel productivitatea crește și, pentru moment, gurile sunt sătule. Regulile de aur ale colectivității vor fi înscrise cu litere uriașe pe un hambar: toate animalele sunt egale, nici un animal să nu bea alcool, să nu poarte haine, să nu doarmă în pat, să nu-și ucidă semenii. Dar nu trece mult până când porcii preiau conducerea fermei și se bucură de privilegiile puterii. Punctul culminant, o subtilă ironie la adresa regimului comunist, poate fi înțeles fie și numai din ultima regulă care mai rămâne înscrisă pe hambar: „Toate animalele sunt egale, dar unele animale sunt mai egale decât altele“.