„Suplimentul de cultură“ publică în avanpremieră un fragment din volumul Civilizația islamică în 30 de vieți. Primii 1.000 de ani, de Chase F. Robinson, care va apărea în curând în colecția Plural M a Editurii Polirom.
– Fragment –
‘Arib, curtezană a califilor (890)
‘Arib contrazice categoriile sociale și de gen pe care le aplicăm în mod obișnuit civilizației islamice. O roabă care și-a vândut serviciile muzicale și personale celor mai puternici bărbați ai momentului a fost prima care a avut o carieră ce a beneficiat de cultura Bagdadului timp de aproape un secol, o cântăreață care s-a promovat singură și inventatoarea unui tip propriu de nonșalanță neînfricată. La vremea ei, a fost totodată cea mai celebră și cea mai disprețuită dintre qiyan, roabele cântărețe ale elitei urbane a Irakului. Astăzi am numi-o „cantautoare“, deoarece compunea poezii pe care le punea apoi pe muzică – circa 1.000 de melodii, se spune. Dar mai presus de orice a fost o celebritate, o combinație între Elizabeth Taylor și Amy Winehouse, splendoarea și pacostea Bagdadului abbasid și Samarrei. „N-am văzut niciodată o femeie mai frumoasă sau mai rafinată decât ‘Arib“, spunea cea mai mare autoritate în materie de muzică din secolul al IX-lea, „și nici una care să cânte din glas sau la instrumente, să compună poezii sau să joace șah la fel de bine. Avea toate calitățile eleganței și talentului pe care ți le poți dori la o femeie“.
Originile și copilăria lui ‘Arib sunt neclare. Anul nașterii sale este indicat de obicei drept 797, aproape de mijlocul domniei lui Harun al-Rashid (786-809). Ea susținea că era fiica unui membru al familiei de viziri a Barmekizilor, care a dominat curtea califală la sfârșitul secolului al VIII-lea. Însă circumstanțele vieții sale nu au fost atât de avantajoase pe cât ar sugera la prima vedere asemenea origini privilegiate: uniunea din care a rezultat nu a fost o căsătorie legală și poate nici măcar un concubinaj, iar când familia Barmekizilor a fost îndepărtată de la putere, ‘Arib, încredințată unei doici după moartea mamei sale, a fost vândută (sau furată) ca roabă. Se pare că soarta i s-a schimbat pe când avea în jur de șase ani. La un moment dat a compus versuri care poate că îi reflectă perspectiva asupra spectaculoasei căderi în dizgrație a Barmekizilor: „Căci Timpul are și dulceață, și amar. Și orice lucru, oricât de mult ar ține, e retezat inevitabil când îi vine sfârșitul“.
În acest context, robia însemna de obicei treburi casnice în gospodării urbane cu o situație materială îndestulătoare sau extraordinară, și nu munci agricole pe proprietăți rurale. Doar în Irak probabil că existau zeci de mii de asemenea robi; pentru că legea interzicea înrobirea semenilor musulmani, robii veneau de regulă din afara teritoriilor islamice, pe atunci mai ales din centrul și nordul Europei. În cazul lui ‘Arib, robia pare să fi însemnat servicii pentru vârful elitei sociale și economice. Departe de a supune robul la umilințe sau dezonorare, asemenea servicii puteau înlesni dobândirea unor aptitudini și relații care îi permiteau să-și creeze un statut superior. De fapt, constrângerile și dezavantajele juridice puteau fi înlăturate prin obținerea dezrobirii, o acțiune juridică recomandată proprietarilor musulmani ca act de cucernicie și facilitată de schimbul de bani. Merită notat aici că marea majoritate a mamelor califilor Abbasizi au fost roabe; și, după cum vom vedea, unii dintre conducătorii din perioada ulterioară au fost ei înșiși robi eliberați.
‘Arib și-a început educația la o vârstă fragedă la Bagdad și și-a continuat-o într-o anumită formă în orașul Basra din sudul Irakului, unde o mutase stăpânul ei. Nu numai că urma să aibă știință de carte într-o vreme când doar elitele știau să scrie și să citească, ci a devenit și foarte cultă: știm că avea deprinderi specifice înaltei societăți abbaside – călărea, cânta din gură și la instrumente și juca jocurile de societate corespunzătoare, ca table și șah. Aceste abilități au crescut valoarea serviciilor sale pentru stăpânul ei și, după dezrobire, pentru ea însăși. Datorită lor, a avut acces la cele mai înalte elite sociale.
Nu avem date despre începuturile ascensiunii ei, dar a fost rapidă. Vestea despre talentele și frumusețea lui ‘Arib a ajuns la Bagdad pe când ea avea încă o vârstă fragedă și se relatează că a intrat în posesia califului al-Amin, care a fost detronat și ucis în 813, după cum am văzut deja. La acel moment era încă o adolescentă și, conform cel puțin unei relatări, apare la curtea acestuia purtând haine băiețești. Se spune că succesorul lui al-Amin, al-Ma’mun (813-833), a plătit nu mai puțin de 50.000 de dirhami (monede de argint) ca să o cumpere. Suma – un profit generos adus de investiția stăpânului în educația și instrucția ei – este consemnată de sursele noastre tocmai pentru că era remarcabil de mare. În secolul al IX-lea, un muncitor calificat câștiga de regulă nu mai mult de 20 de dirhami pe lună, iar cu 50.000 de dirhami se putea cumpăra un veșmânt de o lucrătură excepțională – tot ce poate fi mai bun în materie de haute couture, în termenii de astăzi.
CARTEA
Cine au fost gânditorii religioși, liderii politici, scriitorii și filosofii care au influențat timp de 1.400 de ani evoluția celei de-a doua religii ca mărime din lume? Ce știm despre viața lor și despre felul cum și-au lăsat amprenta asupra societăților în care au trăit? Civilizația islamică în 30 de vieți împletește biografiile unor personaje remarcabile într-o narațiune bogată, de la Profetul Mahomed în secolul al VII-lea la Timur-Lenk, cuceritorul lumii, și sultanul otoman Mehmed al II-lea în secolul al XV-lea. Pornind din Mecca și Peninsula Arabică și ajungând la vest până în Africa de Nord și Peninsula Iberică și la est până în Asia Centrală și Orientală, Chase F. Robinson reconstituie ascensiunea și decăderea statelor islamice prin intermediul conducătorilor lor politici și militari și discută despre contribuțiile aduse de cărturari la dezvoltarea dreptului, științei și literaturii islamice. Autorul ne oferă astfel o imagine vie a lumii musulmane premoderne, în care figurile celebre —inclusiv Ali, vărul lui Mahomed, Saladin, eroul anticruciat, și poetul Rumi —alternează cu personalități mai puțin cunoscute, precum Ibn Fadlan, călător neînfricat în perioada Califatului Abbasid, Karima al-Marwaziyya, o bună cunoscătoare din secolul al XI-lea a hadith-ului, și Abu al-Qasim Ramisht, un foarte bogat negustor din secolul al XII-lea.
AUTORUL
Chase f. Robinson este specialist în istoria premodernă a Orientului Mijlociu și profesor la The Graduate Center, City University of New York. Din 2018 este director „Dame Jillian Sackler“ al Arthur M. Sackler Gallery și Freer Gallery of Art din cadrul Smithsonian Institution. A scris numeroase lucrări consacrate istoriei Islamului, printre care: Empire and Elites after the Muslim Conquest: The Transformation of Northern Mesopotamia (2000), Islamic Historiography (2003), ‘Abd al-Malik (2005), The Legacy of the Prophet: The Middle East and Islam, 600-1300 (2009).