Il preluase din „Albina” Mihail Kogalniceanu, dupa obiceiul galant practicat de presa acelei vremi (obicei care, uneori, ascundea si o criza de texte de calitate) de a publica unele articole considerate imbogatitoare pentru cititori, aparute initial in alte publicatii.
Si, foarte important (iar unele ziare de azi ar putea lua aminte), de fiecare data era precizata sursa de provenienta a textului. Redau si eu, in continuare, „Lexiconul de intrebuintare zilnica”, pe care il consider nu doar amuzant si frumos scris, ci, in multe cazuri, chiar foarte actual.
„ADEVARUL: Este o mincare care toti o doresc, dar putini o mistuiesc.
BLINDETEA: Este o virtute care impodobeste pre toate celelalte.
BUCURIE: O stahie care ne farmeca, insa scapa indata ce am prins-o.
VIATA: Viata este scurta, de aceea se cuvine a se bucura de ea pana la sfirsit si a-i prelungi traiul cit se poate mai mult.
GRESALA: Semnul cel mai vederat prin care omul se deosebeste de o fiinta mai presus de fire. Ea este uneori stinca de care se sfarma increderea noastra si lucrurile cele mai pretioase.
EPITROP: Plinta parazita.
ZENON: Intemeietorul sectei stoice. Acest filosof zice ca firea ne-au dat doua urechi si o gura spre a ne invata ca se cuvine indoit mai mult a asculta decit a vorbi.
INIMA: O ratea (mreja), in care adeseori se prinde lesne-ncrederea noastra.
INSALACIUNE: Moneta care umbla cu agio.
CABALA: vezi intriga. O dama curtezana foarte mult ocupata (intrebuintata).
CRITICA: Este una din vacile cele macre a lui Faraon, care maninca pre cele grase, fara insa a se pute ingrase.
CREDINTA: O straina in multe inimi femeiesti. Trestie in pustie, ce se clatina de vint.
XANTIPA: Modelul tuturor femeilor celor bune.
CASATORIE: Un fel de loterie, insa numarul gicitor este rar.
CREDITOR: (Se intrebuinteaza mai mult in plural.) Un soi de oameni foarte cinstiti, carii niciodata nu au dreptate si invata politicia.
LUCRUL: Izvorul tuturor placerilor voastre si cea mai buna doftorie impotriva uriciunei.
NATURA: Mare templu despre care numai partea din afara ne este cunoscuta. Acii mai ageri dintre noi au strabatut numai pana in porticul (pridvorul) sau. Ce sumetie ar fi de a judeca despre cele ce se pastreaza inlauntrul sau.
NADEJDE: O frumoasa negutitoare de vin, care numai cu foarte ieften pret vinde a ei marfa.
NIMIC: Este esentia stiintei omenesti.
NEMULTAMITOR: Trei patrimi din neamul omenesc.
NENOROCIRE: Tigaie in care se topeste mindria si se coace intelapciunea.
NEBUNIE: Peatra filosofilor sau mai bine a zice in carea-si sparg capul cei invatati.
ORTOGRAFIA: Cai pe pareti pentru cei mai multi din logofetii nostri.
OGLINDA: Stecla a caria credinta adeseori se injura de sine iubire. Totdeauna nepartinitoare si adevarata, arunca privitorului fara a minti florile tineretelor si zbircelile batrinetelor.
PAT: Un mobil pretios, in care scurtam jumatatea supararilor vietei noastre.
SEVERITATE: Un secret a trupului care, dupre cum zice, Rochefoucauld, s-au iscodit spre a se ascunde smintelele mintei. Asinul, zice Montesquieu, este vita cea mai serioasa.
SFADA: Este o gresala de te incarci de ea, nebunie de nu te feresti din drum si nenorocire indata ce te-au cuprins.
FEMEIE: Fiinta placuta, pentru a caria haruri trupesti adeseori se trec cu vedere greselile sale.
CINSTEA: Titlu care, ca si multe alte, se cistiga prin chipuri nelegiuite.”