Am o zi în care telefonul meu a numărat că am bătut peste 25.000 de pași prin Barcelona. Deseori, îl scot din buzunar și arăt dovada – uneori când sunt întrebată, de cele mai multe ori fără să fiu. De acolo pornesc alte discuții competitive: dar tu câți pași ai făcut? câți faci în fiecare zi? ia, pot să văd? Sunt obișnuită cu acest spirit al competițiilor de număr de pași. Recent, am observat că la fel am început să tratez și cărțile.
În anul 2019, peste 2,3 milioane de oameni și-au propus să citească, în medie, 53 de cărți. Media înseamnă că unii și-au propus să citească aproximativ una pe lună, iar alții au avansat cifre de 150, 200 sau chiar 300 de cărți pe an – aproape una pe zi. Anul trecut, 4,2 milioane de oameni și-au propus să citească peste 250 de milioane de cărți, adică o medie de 61 de cărți pe an. Dintre ei, 700.000 de oameni și-au îndeplinit obiectivele. Cifrele sunt luate de pe Goodreads, un fel de Facebook unde se adună doar iubitori de cărți și, în loc de fotografii, fiecare împărtășește ce carte a mai citit. Nu este singurul loc care măsoară cititul, dar este cel mai cunoscut.
Aceasta este expresia care a ajuns să îmi displacă. „Măsurarea“ cititului: câte cărți, câte pagini, ce viteză, ce procent. Acolo unde există măsură, încep și obiectivele, productivitatea, clasamentele și competiția. Sunt colecții întregi de sfaturi despre cum îți poți îmbunătăți cifrele: să recitești cărți mai vechi, pentru că și ele contează la numărat; să asculți cărți audio atunci când nu poți sta liniștit în pat cu cartea în brațe; să le spui și prietenilor, ca să îți asumi public responsabilitatea.
Se pot găsi cursuri care te învață să citești rapid. Există modalități de a asculta cărți audio citite la viteze de trei sau patru ori mai mari decât viteza obișnuită a vorbirii. Secretul este să crești gradat viteza, până când se obișnuiește urechea. S-au inventat aplicații de mobil care te ajută să măsori progresul într-o carte de la zi la zi. Pe lângă viteză, se adaugă și presiunea de a citi „ce trebuie“ – cărțile din topuri, autorii titrați, cele mai noi idei legate de dezvoltarea personală sau management sau eficiență. Practic, vorbim despre „productivitate“ aplicată la citit.
Împotriva acestui curent a apărut un altul, inspirat ca denumire din gastronomie – slow reading/ cititul domol. Mișcarea promovează încetinirea cititului, renunțatul la măsurat și chiar revenirea spre cărți vechi, clasice ale literaturii. Cititul pe îndelete are beneficii care vin la pachet cu scăderea ritmului și transformarea experienței într-una profund emoțională. Parcurgerea lentă a cărților crește capacitatea de atenție (grav prejudiciată de întreruperile repetate ale telefonului mobil) și reduce stresul. Informația se absoarbe mai bine, ceea ce permite creierului să creeze legături mai solide între informația nou primită și cea deja existentă. La nivelul experienței emoționale, cititul lent are ca efect conexiunea profundă cu personajele și adâncirea empatiei.
Până nu demult, „cititul lent“ era asociat cu dislexia, probleme de înțelegere și deficit de atenție. Astăzi, ne întrebăm dacă nu cumva noi, cei care ne numărăm cărțile, suntem cei care am înțeles lucrurile greșit.