In prezent sint – si ma declar – mult mai senin. Tocmai s-a terminat o noua editie a aceluiasi Tirg, la care, ca in fiecare an, nu mai pridideai de atitea evenimente epocale. Insa am realizat ca aceste fantasmagorii, butaforii au hazul si durata lor. Ele sint uitate inca de a doua zi, si lumea nu e deloc tulburata de aceasta radiere, altfel fireasca.
Editorul stingher chiar a fost multumit cu iluzia ca prestatia sa a contat. Autorul publicat de el a fost incintat ca cei cinci prieteni convocati la marea lansare i-au cerut cite un exemplar cu autograf. Cei cinci prieteni buni, impresionati de atmosfera Tirgului, au plecat acasa fericiti ca au fost vazuti cerind autograf, iar punga cu sigla editurii a reprezentat o bucurie in plus. Organizatorii sint satisfacuti: din aceste precare comunitati culturale, s-a inchegat, la nivel macro, o reusita. Nu pot decit sa ader la aceasta frumoasa implinire pe multiple planuri. Si sa ma bucur, pina la urma, pentru micile bucurii ale atitor parti implicate. In fond, nonvalorile se sterg, se pierd, se uita, pe cind valorile autentice ies tot mai mult in evidenta, se consolideaza, se impun. Timpul ne ajuta sa intelegem acest proces, pe care tot trecerea anilor il va desfasura catre concluziile definitive.
Dincolo insa de intelepciunea de a acorda relativului sansa si intervalul lui de manifestare, pot vorbi astazi si despre o bucurie proaspata, pe care exact aceasta editie a Tirgului „Gaudeamus” mi-a oferit-o. Spatiul gemea literalmente de lume, un public masiv, avizat si pus pe achizitii de carte dadea iama prin toate standurile, cumparind un titlu, interesindu-se de un altul, cautind un autor, o serie, o anumita linie editoriala. Iar un procent insemnat din acest public era reprezentat de tineri: elevi, liceeni, studenti, profesori debutanti, toate categoriile posibile de tineri, citusi de putin indiferenti, dispretuitori fata de carte, aculturali, asa cum ni-i prezinta sondajele sociologice si analizele analistilor improvizati. Dupa cum generatia virstnica e departe de a fi „expirata”, cum a fost expediata de citiva comentatori iresponsabili, nici generatia tinara nu poate fi etichetata, la fel de iresponsabil, ca o turma decerebrata, avida de senzatii tari.
Iar daca tinarul de azi nu are bani, si nu prea are, daca nu are timp, fiindca lucreaza ori se distreaza, cu atit mai pretios mi se pare acest public cit se poate de concret de la „Gaudeamus”. Un public, in treacat fie zis, pe care cu totii l-am vazut (facind parte din el), dar care a fost ignorat total, in relatarile unor gazetari acri si superficiali. Unul dintre acestia, inca tinar, stia ca „Gaudeamus” va fi o porcarie inainte ca Tirgul sa inceapa…
Ei bine, uite ca n-a fost deloc asa. Cind se vor civiliza nitel si cele doua vinzatoare de la singurul chiosc cu cafea, inca un pas spre marea armonie va fi fiind inregistrat.