A apărut o nouă meserie, dar va mai trece timp până când să ajungă și în România. Editurile și autorii au început să apeleze la persoane aparținând minorităților, mai ales etnice și sexuale, pentru a citi prin filtrul experienței lor cărțile în curs de apariție.
Rolul lor este să semnaleze unde personajele propagă stereotipuri sau unde apar greșeli privind cultura sau istoria minorităților.
Se numesc „cititori de sensibilitate“. Încă de la apariția acestei noi practici, sunt un subiect sensibil. Gândiți-vă la următorul clișeu: într-un roman de dragoste, eroina este tânără și are un homosexual ca cel mai bun prieten. Prietenul este personaj secundar, despre care nu știm prea multe. Știm deja exact cum se desfășoară relația: va fi mereu disponibil și oricând la îndemână la telefon, va fi vorbăreț, vesel și preocupat să o ducă pe eroină în cluburi, va discuta despre masaje, mobilă și vestimentație și neapărat va exista un episod în care eroina și cu prietenul ei cel mai bun vor merge împreună la cumpărături ce o vor transforma complet. Acum închipuiți-vă că ar fi un stereotip mult mai puțin simpatic, pus în spatele unui personaj deja văzut ca negativ de societate. Nu va face decât să adâncească prejudecățile.
Pe vremuri, ochii unui redactor de carte erau suficienți pentru a depista problemele unui manuscris. Redactorul este cel care poate să vadă cu ochi limpezi dacă scriitura curge bine, dacă informații din text se repetă sau se contrazic, dacă există „găuri“ de înțelegere, fire narative suspendate, dacă structura ar trebui schimbată sau un personaj este insuficient dezvoltat. Dar nici măcar redactorul de carte nu poate ști ce nu știe. Cu alte cuvinte, din ce în ce mai multe edituri acceptă faptul că nu se poate măsura stereotipul prin ochii majorității, el trebuie măsurat prin ochii celor care sunt subiectul stereotipului. Astfel încât au început să apeleze la cititori care aparțin grupurilor descrise în carte, pentru a le indica locurile în care experiența și cultura lor sunt descrise greșit, neglijent, insensibil sau pur și simplu rasist. Practica este aplicată în special romanelor destinate tinerilor – Young Adult.
Cenzură! Corectitudine politică! Toată lumea se ofensează! Acestea au fost reacțiile atunci când au apărut pentru prima dată veștile despre nou „meserie“. Rolul acestor cititori speciali este însă cu totul altul: nu să interzică o carte, nu să înroșească pagini, ci să îi ajute pe autori să nuanțeze sau să aprofundeze felul în care este prezentată o cultură sau o anumită identitate. Ei pot sugera anumite teme pe care autorul le poate studia, astfel încât personajele să prindă viață într-un mod mai autentic, termeni mai potriviți cu limbajul acelei comunități sau stereotipuri involuntare. La fel ca un editor, „cititorul de sensibilitate“ este un doctor al cărui scop este să transforme cartea în ceva mai bun, nu să o omoare.
Atunci când există multe semnale de alarmă într-o carte, însă, ea ajunge să fie retrasă. Anul acesta s-a întâmplat de cel puțin două ori. Ultima victimă, din luna martie, a fost Kosoko Jackson, a cărui carte a căzut victimă unei tornade de comentarii negative pe Twitter, legate de stereotipurile unor personaje albaneze. Autorul și-a retras cartea înainte de publicare. Cazul a fost însă cu totul special: Kosoko Jackson, homosexual de culoare neagră, fusese el însuși, ani la rând, „cititor de sensibilitate“. E ușor să fii gardian, mai greu este după ce ai trecut de poartă.