Conversații neterminate asupra importanței absenței articulează poetic un spațiu al dialogului în care se intersectează trei proiecte artistice individuale aparținând unor artiști activi începând cu anii ’80: Belu Simion Făinaru, Dan Mihălțianu și Miklós Onucsán.
Deschidere: 8-10 mai 2019
Expoziție: 11 mai– 24 noiembrie 2019
Instalațiile artistice concepute pentru această expoziție reprezintă versiuni contemporane ale unor proiecte artistice semnificative pentru practica lor artistică, adaptate la scara arhitecturală specifică Pavilionului României și care dobândesc, prin relocalizarea lor în acest spațiu, noi semnificații. Obiectele expuse rezumă și evocă traiectorii artistice divergente, dar complementare, desfășurate pe parcursul a mai bine de patru decenii.
În România, generația activă în anii ’80 a fost definită, printre altele, prin necesitatea de a inventa forme temporare de autoorganizare, precum și prin asumarea unor forme de solidaritate artistică exprimate la nivelul unor microcomunități artistice. În continuarea acestor practici artistice, prin intermediul unor intervenții in situ, expoziția urmărește să pună în tensiune spațiul fizic al Pavilionului României, precum și statutul său simbolic asociat unui cadru de reprezentare națională.
Situațiile artistice construite oferă un spațiu contemplativ și interogativ în care memoria colectivă și cea individuală joacă un rol determinant și în care posibilitățile de a reconcepe politicul sunt înscrise în configurația materială a artei. În conjuncție cu acestea, în spațiul Noii Galerii a Institutului de Cultură și Cercetare Umanistică din Veneția se constituie un centru de informare și documentare ce va funcționa pe întreaga durată a expoziției. În același loc, lucrările artistice produse pentru Pavilionul României din Giardini della Biennale sunt extinse și continuate prin intermediul unor elemente sau instalații artistice complementare.
Belu Simion Făinaru (n. 1959) a emigrat în Israel în 1973, iar începând cu anii 1980 lucrările sale, preponderent sculptură, artă video și instalație, au urmărit să concretizeze concepte metafizice în care intervenția textuală joacă un rol important. Instalațiile sale construiesc straturi de înțeles care încorporează problematici specifice istoriei evreiești, ale identității și teritoriului, o țesătură de contraste și contradicții în care se regăsesc religia și cultura seculară, memoria și uitarea, prezența și absența. Este director și cofondator al Bienalei Mediteraneene de Artă Contemporană din Israel și directorul muzeului AMOCA de artă contemporană din Israel. A expus solo la instituții prestigioase precum Muzeul Național Brukenthal, Sibiu (2010), Muzeul de Artă Contemporană din (MUHKA) din Antwerpen (2001), Sataima Museum of Modern Art (2001), Kunstverein Arnsberg (1994), Muzeul Wilhelm-Lehmbruck, Duisburg, Muzeul Ramat Gan de Artă Israeliană (1992), Museum van Hedendaagse Kunst, Ghent (1990) sau Muzeul de Artă Modernă, Bruxelles (1989), The Israel Museum, Ierusalim (1997), Janco Dada Ein Hod, Israel (1986) și a participat la expoziții de grup organizate, printre altele, de MAK – Austrian Museum of Applied Arts, Viena, Museum voor Moderne Kunst Arnhem, Stedelijk Museum voor Actuele Kunst, Gent, Muzeul Israelului, National Museum of Art, Seul, precum și în cadrul bienalei Socle du Monde, HEART – Muzeul de Artă Contemporană din Danemarca, a Bienalei Art Encounters, Timișoara, a celei de a 9-a Bienale de la Havana, în Documenta IX, 1992, și în a 45-a ediție a Bienalei de la Veneția, 1993.
Dan Mihălțianu (n. 1954) trăiește între București, Bergen și Berlin. Este cofondatorul grupului artistic subREAL. A predat la universități și academii de artă, printre care Bergen National Academy of the Arts (2001-2007), Université du Québec à Montréal, 2008-2009 și Oslo National Academy of the Arts (2018-2019). Practică un discurs artistic ce include aspecte istorice, politice, sociale și transculturale, folosind o varietate de medii și forme de reprezentare, de la fotografie, film, video, sunet, la instalație, obiect, desen, grafică și text. A expus în numeroase contexte și manifestări internaționale, printre care International Drawing Competition „Joan Miró“ Barcelona (1980, 1985); Impact Art Festival, Kyoto (1986, 1997, 1988); European Print Triennial, Grado (1987); Istanbul Biennial (1992); La Biennale di Venezia (1993, 1999); Künstlerhaus Bethanien, Berlin (1994); Art in General, New York (1996); ZKM/ Museum for Contemporary Arts, Karlsruhe (1999, 2001); Bergen Kunsthall (2005); Muzeul Național de Artă Contemporană, București (2005, 2012); Renaissance Society, Chicago (2005); The Kitchen, New York (2006); NGBK, Berlin (2007); Haus der Kulturen der Welt, Berlin (2010); Tallinn Print Triennial (2014); Vienna Biennale (2015); Vargas Museum, Manila (2016); National Portrait Gallery, Londra (2018); Grand Palais, Paris (2019).
Miklós Onucsán (n. 1952) trăiește și lucrează în Oradea, România. Lucrările sale combină instalația artistică cu gândirea artistică postconceptuală, oferind reflecții asupra actului artistic sau asupra condițiilor fundamentale ale experienței, concretizate în forme materiale precum grafică, text, obiect, fotografie, artă video și artă procesuală, intervenții și obiecte găsite. A expus solo la Galeria Plan B Berlin, Spațiul de artă contemporană MAGMA Sfântu Gheorghe sau Nicodim Gallery, Los Angeles, iar expozițiile de grup recente includ: Ex-East. Past and recent stories of the Romanian avant-garde, Espace Niemeyer, Paris (2019); Double Heads Matches. The Formula of the Present, Uj Budapest Galeria (2018); Bienala Art Encounters, Timișoara (2017); Track Changes, Mendes Wood, Sao Paolo (2016); Festivalul de artă în spațiul public Spațiul expandat, București (2016); Art has no Alternative, Tranzit, Bratislava (2015); A Breathcrystal, Project Arts Center, Dublin (2015); Allegory of the Cave Painting, Extra City Kunsthal, Antwerpen (2014); la Bienala Art Encounters, Timișoara (2017), Dallas Biennial (2014); La Triennale 2012, Palais de Tokyo, Paris (2012).
Cristian Nae este critic de artă, curator și teoretician stabilit în Iași, Romania. Este profesor la Departamentul de Istoria și Teoria Artei din cadrul Universității Naționale de Arte „George Enescu“ din Iași, România. A beneficiat de granturi finanțate de Fundația Erste, Viena; CNCS-UEFISCDI; Fundația Getty, Los Angeles și Colegiul Noua Europă din București. A participat în programul internațional CAA-Getty în 2012 și 2017 și a fost cercetător în rezidență la Sterling and Francine Clark Art Institute, Williamstown, SUA, în 2017. A publicat în reviste, volume colective și monografii publicate de Presses Universitaires de Sorbonne, Taylor and Francis, Routledge, Hatje Cantz Verlag, Cambridge Scholars, Kettler Verlag, MNAC București și Verlag für Moderne Kunst și Peter Lang Verlag, printre altele. Este editorul unui volum colectiv despre istoria expozițiilor experimentale în România în perioada 1965-1989 ce va apărea în 2019. În calitate de curator, a participat în echipa de organizare a Bienalei de Artă Contemporană Periferic (în 2005 și 2008), precum și în nou înființatul Centru de Fotografie Contemporană din Iași. A curatoriat expoziții pentru instituții precum Borderline Art Space, Iași, Salzburger Kunstverein, MNAC București, Tranzit.ro, Iași sau Club Electroputere Craiova.