In statia, de altfel pustie, s-a aburcat in patru labe, tirindu-se spre liman, un om intre doua virste. S-a asezat in fund si a inceput sa-si frece cu mina un genunchi, mormaind mai mult de spaima decit de durere. Din masina care frinase brusc a sarit un tip pletos, strigind si alergind inspre el: „Domnu’, ati patit ceva?”. Domnu’ nu a stiut sa raspunda. „Nu e vina mea – s-a explicat pletosul. Daca mi-ati sarit in fata chiar cind s-a aprins verdele?”. Domnu’ nici nu avea curaj sa ridice ochii din pamint. Pletosul s-a indepartat, incercind sa se justifice soferilor care priveau scena, fara sa coboare din masina, la adapostul aerului conditionat. Apoi a scos un telefon mobil: „Alo, Politia… Am facut un mic accident in Piata Eminescu… Va rog, si o salvare!”.
M-am uitat cu atentie la omul accidentat. Linga el, cu toata graba spre liman, avea „salvata” si o sticla de plastic botita, in care se mai pastrau citeva inghitituri de vin. Purta o palarie zoioasa, un pulover asijderea si o geaca turceasca din buzunarul careia se vedea o jumatate de piine. Omul ti-ar fi putut stirni mila chiar si fara sa fie accidentat. Linga noi a aparut deodata un barbat in trening, asezindu-se, ca din intimplare, cu spatele la „accidentat”. „Bai, dobitocule – i s-a adresat el, printre dinti, dar cumva cu un soi de tandrete prieteneasca in glas – ce-mi faci? Vrei sa-mi crape inima de spaima? De ce-ai trecut, daca eu ti-am spus ca se face rosu?!”. „Accidentatul” i-a raspuns respectind conventia impusa, fara sa-si intoarca fata: „N-am vazut, bai, fratele meu!”… Ma rog, a urmat o conversatie soptita – spate in spate, de jos in sus si invers – din care mi-am dat seama ca cei doi erau prieteni, ca bausera impreuna, ca barbatul in trening nu vroia sa aiba vreo treaba cu politia: „Daca esti bou, descurca-te singur”.
Cind am auzit sirenele Politiei si ale Salvarii, tocmai mi-a venit tramvaiul in statie. Am urcat si am privit in urma – la pletosul care gesticula catre soferii blocati in trafic, la omul cu palarie zoioasa, asezat in fund, frecindu-si genunchiul cu mina, la barbatul in trening care a tulit-o pe partea cealalta a strazii –, cu sentimentul ca am asistat la o splendida scena absurda. Despre prietenie, cred eu.