Au insa terenuri destul de mari – intre 500 si 2.500 de metri patrati – si preturi accesibile, de ordinul citorva mii de euro… ” (ziarul „Gindul” din 12.06. 2007)
Eu m-as informa de doua ori inainte sa iau de bune toate cite se scriu la gazete. Preturile la casele de vacanta din Bulgaria nu sint chiar atit de mici – desi, la grade de confort echivalente, sint mult mai mici decit in Romania. Si-apoi, nu vreau sa-mi cumpar casa de vacanta in Bulgaria. M-a stirnit tonul general al articolului. Mi-a stirnit amintiri. Si idei.
Am remarcat in primul rind ca textul citat mai sus (altfel un biet pretext, un cal de bataie) se abate usurel de la regulile jurnalistice. Desi se vrea informativ, are o forta perlocutionara evidenta: portretizeaza, insinueaza si evidentiaza o anumita atitudine fata de vecinii nostri de Uniune Europeana. Invidie: „au dat lovitura cu turismul”. Suspiciune: „vecinii nostri au gasit o idee… pentru a scapa de casele vechi”. Dispret: casele „stau sa cada, nu au geamuri sau usi… interioarele sint intr-o stare deplorabila”. Superioritate: „preturi accesibile”.
Atitudinea o stiam si o regasesc doar usor schimbata, ca pe o cunostinta pe care n-am mai vazut-o de multa vreme. Orice natiune mica, saraca si frustrata si-a cautat cite un ve-cin mai napastuit, pe care sa-l ia peste picior. E o reactie de psihologie colectiva absolut normala. Noi aveam doua optiuni: bulgarii si moldovenii. Pentru o tara mica e de-ajuns.
De ce ii dispretuim insa pe bulgari? Fiindca sint mai saraci ca noi. Mai necajiti ca noi. Mai inapoiati, mai needucati, mai prost imbracati, cu ceafa mai lata, cu mintea mai greoaie. E un fel de axioma, pe care n-o poate demola nimeni. Ma intreb totusi de ce…
Sa vedeti. Recitesc Levantul lui Mircea Cartarescu si deodata il aud (intelegeti cum vine) pe autor: „Tu, care cetesti Levantul tolanita pe sofa,/La bulgari vazusi alalteri filmul E la nave va?”… (Levantul, Editura Cartea Romaneasca, 1990, p. 160) Ei, da, „alalteri” e o zi din perioada comunista, cind televiziunea romana transmitea aproape exclusiv programe de glorificare a lui Nicolae Ceausescu si filme de propaganda comunista. Iar la televiziunea bulgara puteai vedea – tolanit pe sofa – E la nave va, alte filme de arta autentice, dar si alte programe TV decente, de care Romania cea tot mai cenusie uita incetul cu incetul.
Apropo, tot in anii aceia un pachet de tigari BT (Bulgar Tabak) batea orice fel de tigara autohtona. Sigur, nu se lua la trinta cu Kentul sau Camelul, dar in intrecerea tabagica socialista Bulgaria ne invingea din nou, ca si in confruntarile dintre televiziuni. Si adidasii produsi de ei erau mai buni (Romika, parca asa li se zicea). Dar de discurile de muzica rock produse sub licenta in Bulgaria isi mai aminteste cineva? In vremea cind la noi nu razbateau decit „viniluri” cu Alla Pugaciova sau Karel Gott, bulgarii scoteau sub licenta albume cu Pink Floyd, Dire Straits, Rolling Stones… Cita bucurie pe romani cind ajungeau la asa ceva! Atunci de unde atita superioritate la noi? Sa fi uitat oare ca in anii comunismului muzica, filmele si tigarile cit de cit bune veneau de la sud de Dunare? In felul asta, chiar daca indirect si involuntar, bulgarii ne-au ajutat si ei un pic sa supravietuim in comunism.
Daca vom fi uitat, am facut-o pentru ca am vrut. Faptul ca niste vecini mai mici si mai putin importanti pe plan geostrategic (sau pe orice plan), asa cum i-am considerat mai mereu, ni s-ar dovedi superiori in vreun fel, in orice fel, ne-ar rani profund mindria nationala. Iar acum situatia e si mai delicata: Romania abia ce a intrat in Uniunea Europeana, brat la brat cu Bulgaria. Ni s-au impus conditii ce le-au fost impuse si lor, am fost urecheati impreuna cu ei… Avem impresia ca tragem ponoasele de pe urma asocierii asteia nefericite. Culmea, uneori mai sintem si confundati cu bulgarii, desi ei sint, desigur, mai saraci, mai inapoiati, mai needucati, mai prost imbracati, cu ceafa mai lata s.a.m.d.
Pun pariu ca si ei cred si scriu cam aceleasi lucruri despre noi. Si noi, si ei ne luptam ca sa scapam de ultimul loc dintr-un grup bine ierarhizat de 27 de tari. N-o sa intrecem acum Germania si nici Ungaria, dar nici la coada Bulgariei, zau asa!
Totusi pentru muzica, filmele si programele fara Ceausescu difuzate in anii comunismului tot ar trebui sa le multumim. Ar putea fi za bighining ov a biutiful frendsip, vorba altui balcanic, mai vesel: Emir Kusturica.
A, da: si pentru tigarile BT!