Un articol din „New York Times“ face vâlvă online. Poartă titlul Contactul uman a devenit un bun de lux. Din el aflu cu surprindere: bogații își învață copiii să interacționeze cu oameni, nu cu tehnologia.
Serviciile prestate de oameni, experiențele sociale, lecțiile unu-la-unu au devenit mult mai scumpe decât tehnologia. Dacă, înainte, semnul bunăstării era faptul că aveai un telefon mobil la cingătoare, pentru bogații americani bunăstarea înseamnă că pot scăpa de telefon. Pentru ei, sunt la modă „cure de telefon“, „dietă de Facebook“ și „regim fără e-mailuri“. Pare o chestiune de voință, dar nu este. Să poți să renunți la toate acestea înseamnă, în primul rând, să îți poți permite: să nu răspunzi la telefon, să nu dai socoteală nimănui prin e-mail, să poți fi găsit doar când vrei tu, nu când vor alții. Și așa își cresc și copiii.
Încă există instinctul de a judeca un liceu, o facultate sau o bibliotecă în funcție de cât de bine arată sala lor de calculatoare. Pe de o parte, să ai tehnologie înseamnă să fii „dotat“ și „modern“. Pe de altă parte, ecranele au devenit atât de ieftine și prezente, încât au preluat încet-încet roluri pe care înainte le aveau oamenii. Vizita într-un muzeu, de exemplu: cât de mult costă turul ghidat audio în comparație cu un tur ghidat de un om? Cât de mult costă să vorbești cu un avocat în comparație cu a căuta ceva pe Google? Cât costă să joci tenis pe calculator în comparație cu a juca tenis, unu la unu, pe un teren închiriat, iluminat și acoperit?
Acolo unde este posibilă medierea tehnologică, tehnologia a preluat conducerea. Oamenii sunt mai scumpi și din ce în ce mai puțini și-i pot permite.
Nu este prima dată când „New York Times“ scrie despre asta. În 2018 au apărut numeroase studii validate științific legate de nocivitatea ecranelor asupra copiilor: împiedică creativitatea, gândirea profundă, reduce capacitatea de atenție. „New York Times“ a scris și atunci despre copiii bogaților: fără să aștepte dovezi, părinții le controlau de ani buni accesul la tehnologie. Ziarul american scrisese deja despre părinții din Silicon Valley și eforturile acestora de a-și trimite copiii la școli private, unde nu este voie cu telefoane. De exemplu, una dintre cele mai căutate școli din Silicon Valley, Waldorf School of the Peninsula, le interzice copiilor sub 11 ani să vină cu gadgeturi în clasă, iar părinții acelor copii lucrează la companii precum Apple, Google sau Uber. Copiii lui Bill Gates nu au avut până la 14 ani telefoane mobile smart și puteau folosi laptopul doar în bucătărie.
Dincolo de dovezile anecdotice, datele culese din sondaje de opinie pe o plajă mai mare de respondenți arată că lucrurile nu stau chiar așa. Într-adevăr, copiii din familiile înstărite stau în fața ecranelor cu două ore mai puțin pe zi decât cei proveniți din familii sărace. Diferența principală este că ei se uită mai puțin la televizor și ascultă mai puțină muzică.
În schimb, studiul a arătat că un procent mai mare dintre copiii bogați dețin propriul laptop și propriul telefon smart. În ceea ce privește atitudinile părinților, cei din Silicon Valley în continuare cred mai mult decât ceilalți că tehnologia este benefică în viața copiilor și că îi pot obișnui cu ea de la vârste mici. Astfel, relația bogaților cu tehnologia pare să fie ca cea mitică a reginei Franței, Maria Antoaneta, cu cozonacul: din când în când, se plictisesc și vor să mănânce și ei pâine.