Ca un deliciu suprem al fantasmelor de budoar, dupa ce parcurgi cartea, iti dai seama brusc ca textul cel mai bun antologat nu are nici o legatura cu erotismul de vreun fel. O lectie de viata.
Teoretizarile exploziei de „vulgar” dupa 1990 se produc inca. Dezinhibarea scriitorului roman s-ar fi produs brusc, violent, cu nepricepere si brutalitate adolescentina. E o mica farima de adevar, dar mult erotism plutea si in romanele generatiilor ante-revolutionare. Ce e trist cu adevarat e ca lumea a simtit nevoia sa inoveze lingvistic, sa acopere lexical toata potenta noua, democratica, in care se descoperea literatura romana, insa perspectivele, luptele dintre sexe s-au dat cam in aceeasi termeni. De la donjuanii lui Breban, lucrurile par sa se mai fi relaxat in dormitor. Dar nu cu mare profit. Breban, fiindca tot veni vorba despre el, stia sa compuna situatii „excitante”, pasaje din acelea din carti care-ti ramin intiparite in matricea libidinala. Esenta unei povesti erotice, oricit de cizelate, si fine, si livresti este, scuzati, sa excite. Nu excita, nu incita, nu mareste pupila macar putin din politete? Atunci, domnilor erotici luati-va jucarelele, vibratoarele stilistice si biciurile lexicale si incercati la voi acasa experimente sexuale fara pic de excitare. Cind iti mai si asumi titulatura de „literatura erotica” in colectia Editurii Trei intitulata „Eroscop”, atunci e clar ca ti-ai declarat raspicat statutul de posibil „satisfacator”.
Multe dintre pasajele erotice citite in literatura noua, de la antologiile lui Dan-Silviu Boerescu din anii ’90, pina la noul val de scriitori tineri, sufereau nu de insuficienta explicitului, ci de completa absenta a elementului declansator de excitare. Se simtea lipsa amanuntului decisiv, a situatiei inedite, a acelui detaliu esential care poate asigura o perfecta lectura de orice fel, nu doar erotica. De prea multe ori am citit actiuni de filme porno de duzina. Si e frustrant pentru ca astea se pot vedea la kilogram. Nu am nevoie sa citesc lucruri erotice despre doua-trei personaje, corpuri fara organe, care schimba sacadat pozitiile si „se termina” cu un vaier prelung si secretii din belsug. Poate asta e un cistig cert al volumului, sint destui autori care incearca cinstit construirea unei rame simple pentru macar o minima contrariere erotica.
Chiva e mult prea previzibil in jocul de putere fizica din actul sexual
Stefan Agopian compune atent o mica ars poetica, din care extragem un invatamint amuzant si pretios: cariera de scriitor are multe de-a face cu situatia voyeurului si prea putine de-a face cu acea conditie multrivnita de mascul plin de initiativa sexuala. Dupa un inceput delicios, cu un personaj memorabil (mama naratorului), totul se naruie oarecum in aceasta pilda pe care scriitorul vrea musai sa o serveasca, cumva in pofida unui protounivers fertil al mahalalei bucurestene care prinde din primele rinduri.
Imi pare rau pentru purtatorul titlului de arbitru al elegantei si al inversunarii erotice, Emil Brumaru, dar textul sau nu e decit un nou delir, poate ceva mai inchegat decit derapajul lui Aldulescu, dar tot delir. La Aldulescu, intr-un aer rural, doua femei cad dintr-o data prada organului genital masculin purtat cu mindrie de un domn pe nume Robert. Se prosterneaza in fata lui, se mira tot timpul cu icnete mistice, impreuna cu naratorul, de marimea intregului aparat masculin de reproducere. Ei bine, fetele reusesc pina la urma sa mai potoleasca din virilitatea nesatioasa a masculului propus de Aldulescu. Brumaru si-a cistigat acel drept misterios de a scrie „la fel”. Nu mai insist asupra cazului. Probabil, pentru binele lui si al fanilor, trebuie sa stau linistit si sa privesc cum va tot scrie la fel.
Meschinarie a lui Ionut Chiva ar fi fost foarte buna poate tocmai fara prea multa incarcatura „erotica” ce strica, de fapt, aerul de autopsie rece al unei relatii terminate cu o bataie pe cinste si o deprimare cu iz de alcool. Se pricepe sa inventeze ceea ce as numi reactii in lant, de la o scena domestica de sex matinal inainte de programul de lucru, pina la naruirea completa a securitatii pe care ti-o poate da, uneori, un ciine pe care il cheama Fox. Motivul pentru care erotismul scirtiie si strica: Chiva e mult prea previzibil in jocul de putere fizica din actul sexual – femeile cad rapuse imediat ce personajul masculin le infige mina in par. Marius Chivu incearca oarecum crispat o mica poveste din seria lui „se facea ca si cum”. Nimic iesit din comun, lungi enumerari cu figuri mult prea cautate (este pariul autorului, o face constient), perfecte pentru un curs de creative writing, dar, altfel, o lunga peltea de cuvinte de tinichea.
Am ales din cei 17 ce mi s-a parut „abordabil” intr-un fel sau altul
Ajungem si la proza cea mai buna, venita din partea lui Ioan Grosan. Lumea organizatorilor de petreceri de la Costinesti, replici libidinoase amestecate uniform cu tarii americane sau cubaneze, propaganda, umor. Pe scurt, o fata vine la mare sa isi cunoasca tatal (naratorul scriitor), ajuns organizator al unui concurs penibil intitulat „Madame Bovary”. Il cunoaste mai bine decit ar fi vrut (acesta desfasoara un intreg plan de seductie nerecunoscind in micuta ardeleanca urmele unei aventuri de tinerete in vremea unui cenaclu literar de tinerete). Sint anii ’80 cu tot ce aveau mai rau si mai bun, cu toata mizeria si blazarea tineretului comunist amator de concursuri de miss, cu toata inocenta si forta acelor voci anonime care rabufneau printre clinchetele de pahare. Liliana, studenta anul IV, medicina, Bucuresti, cu tatal mare stab securist, este un personaj de zile mari. Este aparitia sexy prin excelenta, dar si rebeliunea intruchipata. Personajul este secundar, dar e de o incredibila consistenta. Liliana va aparea in plin concurs de… miss Bovary si va spune ca vrea sa paraseasca „tara asta de cacat” si sa fuga in RFG. Textul lui Grosan e cistigul cert al antologiei, desi constituie, cu siguranta, cea mai non-erotica poveste a ei.
Doua incercari demne de mentionat prin onestitatea lor sint cele semnate de Radu Pavel Gheo si Cezar Paul-Badescu. Oamenii au primit invitatia de a scrie o poveste erotica si s-au conformat, in pas lejer si amuzindu-se (au inteles cel mai bine, cred, conventia unui astfel de joc). Este exact atitudinea pe care am tot cautat-o si nu prea am gasit-o. Deja ma plictisisem de volute parabolice si de valurile grele aruncate peste niste biete partide de sex mult prea incordat. Gheo literaturizeaza un cliseu (ce e erotismul fara loc comun, fara repetitie?) destul de des intilnit in fanteziile erotice populare: aventura sexuala cu mama si, dupa ani de zile, cu fiica. Bonus: mama are un singur picior si eroul e diriginte intr-o scoala de provincie. Cezar Paul-Badescu arunca pe hirtie in deja cunoscuta nota de cinism-light trei situatii erotice, ultima din ele fiind o scurta scena hardcore oferita de trei ciini in public, scena care respecta intocmai imaginile cliseu din filmele porno. Fac si ei din astea.
Am ales din cei 17 ce mi s-a parut „abordabil” intr-un fel sau altul. Mai sint proze scrise impecabil, care insa mi-au ramas complet straine, nu am avut timp sau putinta sa le patrund intentiile „erotice” ale autorilor. Mai sint texte naive sau simplute scrise de autori buni doar ca un soi de act de prezenta. Am mai gasit variatiuni sterse in interiorul unor paradigme din care unii scriitori nu vor sa iasa cu nici un chip. Voi incheia cu citate care mi-au placut si unele complet ridicole. Le amestec si va las dumneavoastra placerea sa le impartiti in bune si „nebune”:
„Becul din tavan se aprindea si se stingea si camera era luminata difuz de fosforescenta produsa de sinii si pintecul Doinei strivindu-se si frecindu-se de spinarea lui Robert, intr-o miscare incrucisata cu miscarea circulara a soldurilor lui Robert deasupra sora-si.” – Radu Aldulescu
„I-ar fi supt degetele de la picioare, unul cite unul, apoi doua cite doua si tot asa pina ce toata laba micutului ei picior ar fi disparut, in cele din urma, sub cerul umed si cald din gura lui.” – Marius Chivu
„Se intoarse catre ea, ii observa in treacat gura strinsa ca o smochina, dar trecu peste asta si o saruta prelung. Apoi ii sopti la ureche: «Mergem la mine?» Ea incuviinta sfioasa.” – Cezar Paul-Badescu
„Mi se pare vulgar sa folosesti metafore cind scrii despre futut. Imi plac scriitorii care imi povestesc mie, de la adult la adult, nu adolescentii care literaturizeaza.” – Dan Sociu, inainte de a-si incepe o povestire putin imberba (un citat care pica bine oricum, inainte de proza Ceciliei Stefanescu)
Povesti erotice romanesti,
colectia „Eroscop”,
Editura Trei, 2007