Fug de lumină doar pentru că mi-e milă de voi.
Dacă cineva aprinde becul și mă vede, sunt nevoit să ucid. De asta prefer să mă fac nevăzut la primul foton. Cine sunt, cine suntem? Nici mai mult, nici mai puțin decât însăși sămânța acestui popor. Două au fost marile războaie în care am luptat. În al doilea, romanii au venit cu mult prea multe trupe. La un moment dat noi eram cinci și ne băteam cu o mie de supuși ai Romei. Neavând sorți de izbândă, a trebuit să ne retragem, pentru a adopta ulterior tactici de gherilă. Ne-am baricadat într-o bucătărie cu ușă masivă de gorun. Urma doar să așteptăm o zi sau două, până se retrăgeau dușmanii. Doar că, după o lună, ei erau tot la ușă, iar mâncarea din cămară se cam termina. Așa că, pentru a supraviețui, am decis să ne micșorăm. Puțin câte puțin, cât un câine, cât o pisică, apoi cât un șobolan, până am ajuns la forma actuală: gândacul de bucătărie.
Nu este nici o absurditate în ceea ce afirm aici. I s-a întâmplat și lui Franz Kafka. Gândacul, după cum îi spune și numele, este dacul transformat. Microdacul care, ascuns în crăpăturile nebănuite ale bucătăriei, privește, calculează și așteaptă momentul propice. Când acesta va veni, gândacul va începe să crească până va ajunge cât un șobolan, apoi cât o pisică, cât un câine și, în cele din urmă, va recăpăta forma sa primordială.
Bineînțeles, există și oponenți ai teoriei mele. Unii comati care au citit articole pseudoștiințifice, în care se afirmă că noi, gândacii de bucătărie, am fi o specie scârboasă de sine stătătoare. Sunt aceeași trepăduși naivi care nu respectă regula întunericului și se plimbă pe masă ziua în amiaza mare, iar Zalmoxe îi vede și le dă cu Flit. Este pedeapsa divină pentru necredință. Dacă nu mori instant, sigur rămâi rablagit, nu mai poți fugi, iar Zalmoxe te trosnește cu șlapul dreptății.
Se simte un miros incredibil de plăcut, cred că Zalmoxe face ciorbă. Va chema la masă cei trei semizei, care se vor hârjoni și vor vărsa picături pe podea. Noi vom rezista acestei tentații, așa cum am rezistat două mii unșpe ani. Vom ieși abia la noapte și vom linge, cu limbile noastre dacice, acest nectar de perișoare. Este o combinație de entomofobie și gândacopatie care incubează în fiecare bucătărie din fiecare mare oraș. Iată, dragi cititori, una din temele care, pusă pe rime și pe muzică, va face parte din spectacolul musical pe care îl pregătim la Teatru Luceafărul din Iași și care va avea avanpremiera undeva în jurul datei de 14 iunie.