98% dintre copii se uita la televizor in timpul liber, mai putini chiar decit cei care prefera sa se joace afara cu prietenii si mult mai putini decit cei care citesc.
Aveam mereu la noi cite o esarfa sa jucam Baba Oarba. Trisam deseori, cu privirea incordata prin tesatura fina a materialului, dar aveam grija sa ma prefac ca ma misc fara nici un reper inca vreun minut-doua, ca sa nu atrag atentia. Un pomelnic al jocurilor pe cale de disparitie ar mai cuprinde: Prinsa, Capra, Lapte gros, Tara – tara vrem ostasi (pe cine? Pe cineeee?), Ratele si Vinatorii, Hotii si Vardistii, Somata, Biza, Stop pe verde, Omul negru, Magarusul, Imparate – im-parate, cit e ceasul?, Telefonul fara fir si asa mai departe.
45% dintre copii joaca jocuri video in timpul liber. Counterstrike, World of Warcraft, Supermario, Halo 3, Orcs &Elves 2, Unreal Tournament, The Elder Scrolls, Age of Empires, Half-Life, Doom3, Command&Conquerer – Red Alert, Neverwinter Nights, Mafia, Duke Nukem 3D.
In locul casutelor din copac din filmele americane, ne inchipuiam un apartament in salcia din parc – pe craca cea mai groasa era dormitorul, sufrageriile de lux aveau un leagan din crengi. Baietii isi faceau cazemate si iarna se razboiau cu bulgari la adapostul lor. Castelele noastre se mai imaginau si printre tuburi de metal sau beton, de prefabricate, caramizi sau alte materiale de constructie lasate pe linga blocurile noastre.
In Carrefour, printre cele mai iubite cadouri sint casutele de papusi cu toate obiectele miniaturizate.
Aveam, de pe atunci, micile noastre iubiri secrete si muream de curiozitate sa le aflam si pe ale celorlalte. Astfel, apelam inteligent la „Flori, fete sau baieti, melodii sau cintareti” sau „Consecinte” si urmaream cu atentie care dintre noi se inroseste la pronuntarea vreunui nume.
Iubirile se dezvaluie la un chat pe net, unde raspunsurile se pot nuanta discret cu vreun smiley intimidat sau o mutrisoara rosie din ale carei urechi iese fum (in cazul acesta, informatia este cu siguranta valida). 60% dintre copii navigheaza pe Internet; mai bine de jumatate din ei intra pe programe de mesagerie instant.
Era o mare onoare sa fii campioana la sarit ata, si asta nu se putea decit daca erai maestra la nivelul „peste briu”. Pentru ca eram obsedata de lipsa de elastic pe care o simtisem in toata copilaria comunista (cind trebuia sa folosim o ata care ne taia), primul lucru pe care l-am cumparat de la niste rusi dupa Revolutie au fost 25 de metri de elastic pentru mama. Au costat 15 lei.
A deveni campion este o stiinta mult mai exacta acum. Se masoara in highscore.
Cind eram mici si impuscam pe cineva la Ratele si Vinatorii insemna ca am reusit sa il atingem cu mingea.
Astazi, ar insemna ca i-am dat un death spell cu Razorswitch-ul si l-am scos din joc pe prietenul nostru, care se afla la doar citeva calculatoare distanta intr-un Internet Cafe.
Daca ne uitam la televizor era probabil ora 19.30 si urma Sandy Belle sau Pif et Hercules.
La televizor, emisiunile preferate ale copiilor sint cele de desene animate, dar urmaresc si emisiuni sportive, telenovele – iar postul Taraf TV se numara in lista celor citeva posturi preferate de copii, pe linga Cartoon Network si Animax. Vedetele preferate ale copiilor sint clasicii Tom si Jerry, curiosul Scooby Doo, dar si regina telenovelelor Adina Popescu si Nicolae Guta.
Informatiile despre consumul de media al copiilor sint preluate dintr-un studiu realizat de Metro Media Transilvania pentru CNA si dat publicitatii in urma cu doua saptamini. Amintirile despre copilaria de ieri sint nefondate stiintific, nestatistice si cit se poate de subiective.