O cautare presupune ca ceva este ascuns sau, mai degraba, ca ceva a fost ascuns. Feministele se lansau in cautarea sexualitatii, intrucit descoperisera ca textele, imaginile, discursurile, chiar propriile corpuri devenisera taine ascunse ale sexualitatii. Sexualitatea femeii era o problema a barbatilor, care in literatura, arta, politica si societate conturasera o anumita imagine a femeii. Femeia fusese ascunsa exclusiv acolo unde se vorbea despre ea. In discursurile barbatilor, femeia si sexualitatea erau mereu parte a uneia si aceleiasi enigme, enigma femeie. Prin absenta sa, femeia devenise o enigma, adica o intruchipare a tainei ascunse. A fi femeie insemna a fi taina ascunsa.
Acest discurs al barbatilor, intre barbati, o tinea pe femeie departe de ea insasi. Explorarea sexualitatii incepe odata cu punerea sub semnul intrebarii a reprezentarii. Cum poate fi insa configurata cautarea si care ii este scopul? Cautarea sexualitatii este o cautare a autenticitatii sau o cautare a reprezentarii? Este o lovitura eliberatorie – debarasarea de imaginile pe care le construiesc barbatii despre femei – sau o expeditie de cucerire – luarea in posesie a imaginilor si discursurilor, pentru a le da forma? Ce este Eul? Si ce este Eul care ma reprezinta? Este Eul o oglinda sau un proiect, o lupa sau o fictiune?
Mai intii, feministele au inceput cautarea autenticitatii, activind un proces de gasire a sinelui. S-au constituit grupuri de autoevaluare, asa-numitele „Consciousness Raising Groups”. Dadeau glas si lasau sa se afirme vocea proprie contra vocii straine (a barbatilor), substituiau aproapele cu departele (analiza indirecta) si propagau prezenta in detrimentul intermedierii (reprezentarea prin barbati). Aceste tentative s-au lovit rapid de propriile granite. Caci cautarea autenticitatii era – asa cum iesea in evidenta – prinsa in aceea ca premisele sale se aflau in reprezentarea societatii patriarhale. Femeia era ceea ce era, in masura in care devenise femeie in aceasta societate. Faimoasa afirmatie din 1949 a lui Simone de Beauvoir a pus punctul pe i: „Nu te nasti femeie, ci devii”.
Cautarea autenticitatii feminine s-a lovit de ceea ce produsesera institutiile patriarhale si discursurile lor: existenta feminitatii esentiale, binaritatea sexelor, ca si dominatia heterosexualitatii. Autenticitatea nu a contribuit in continuare la cautarea propriei sexualitati, astfel ca feminismul istoric a trecut la o a doua strategie, cea a analizei reprezentarii. Faimoasa sentinta a Juliei Kristeva („Femeia nu exista”) evidentiaza aceasta tranzitie. Si chiar si afirmatia lui Monique Wittig („A lesbian is not a woman”1) arata ca regimul heterosexualitatii trebuie atacat pentru a scapa de determinismul cultural in materie de gen. Miscarea queer din anii ’90 a inventat o noua abordare a sexualitatii normate; intr-o foaie volanta din 1991, tiparita in Londra, se spunea: „Queer means to fuck with gender. There are straight queers, biqueers, tranny queers, lez queers, fag queers, SM queers, fisting queers in every single street in this apathetic country of ours2”.
Acum, totul pare ispititor. Dar reprezentarea in sens de proiect sau de inventare se loveste din nou de granitele autenticitatii. La urma urmei, genul nu se poate cumpara in supermarket si nu se poate schimba precum o haina – un argument care a fost adus adeseori in discutie impotriva cartii lui Judith Butler, Gender Trouble. Butler incercase, prin conceptul sau de performativitate, sa dezvolte o practica intervenind in mod subversiv-creativ in construirea genurilor. A declansat controverse aprinse: indiferent de cit de pline de fantezie ori dezinvolte sint noile proiecte ale sexualitatii, cui folosesc fictiunile daca femeile ramin legate la nivel social, cultural si institutional de rolurile care le sint atribuite?
Dilema feminismului
Asadar dilema este aceea ca, imediat ce te afli in cautarea autenticitatii, te gasesti prins in reprezentare. Insa acum se incearca contrabalansarea acestei reprezentari printr-o noua reprezentare, la care sint conectate granitele autenticitatii. Sexualitatea fictiva ramine fictiva si chiar si placerea este impregnata de modele si discursuri dominante, asa cum a aratat Slavoj Zizek.
Cum se poate gasi o cale de a iesi din aceasta dilema? Nu exista nici un raspuns multumitor, ci o propunere – dialectica. E vorba de traducerea contradictiilor in timp, de a cuprinde in devenire relatia dintre autenticitate si reprezentare, intrepatrunderile acestora si efectele lor si de dizolvarea acestora. Adica de a le aduce in sinteza. Sa ne amintim de afirmatia lui De Beauvoir: „Nu te nasti femeie, ci devii”. Aceasta fraza cuprinde deja totul despre relatia dintre autenticitate si reprezentare, daca aceasta este tradusa in timp.
Nu reprezentarea determina autenticitatea femeii? Discursul barbatilor era el insusi parte a reprezentarii femeii, s-ar putea chiar spune ca era originea acesteia. Discursul barbatilor despre femei a devenit autenticitate a femeii, a fost transpus in practici culturale si ancorat in institutii, a fost instalat temeinic intr-un triunghi oedipic: legea paterna – ordinea simbolica – relatii cvasi-date de la natura. Dupa lungi decenii de lupta, feministele stiu astazi: autenticitatea viitoare poate incepe ca nou proiect al unei reprezentari. Sau, spus altfel: orice nou proiect al reprezentarii poate, intr-o zi, sa devina autenticitate.
1 In engleza in original: O lesbiana nu este o femeie. (n. trad.)
2 In engleza in original: „Queer inseamna sa ti-o tragi cu genul. Pe toate drumurile din tara asta apatica in care traim, exista queer hetero, queer bi, queer trasvestiti, queer lesbi, queer homo, queer sado-maso, queer care practica fisting”.
(n. trad.)
Traducere din limba germana
de Cristian Cercel