Barbatul si femeia formeaza o piata extrem de diversa, un public taiat in felii tot mai sub-tiri, in functie de virsta, preocupari, prejudecati, venituri, tabuuri, nivelul mintii, snobism, grad de independenta, atitudine fata de cariera etc.
Revistele pentru barbati scriu, astfel, despre „super-masini in editii limitate”, printre care Mercedez Benz SLR Mc Laren 722 GT, filmul lunii (Good luck Chuck), cartea lunii (Oglinda lumii – o noua istorie a artei), cum sa te reinventezi in pat, MSI GX 700 – un laptop pentru gameri, sint apoi rubrici de hardware, clubbing, auto, jocuri online. Editia pe Internet a revistei „FHM” – din care am citat si cele de mai sus – are si o rubrica interactiva, „Pozele saptaminii”, cu sectiunile „Vrem prietena ta” („Ai o prietena. Lipseste ceva, n-ai cui te lauda cu ea. Cum procedezi? O trimiti la FHM”) si, incitanta sectiune „Tratati-ne cu fundul” („La arme! Puneti mina pe aparate si pozati posterioare apetisante”). In revista „Playboy”, barbatii romani se delecteaza cu pictoriale ale unor vedete, apoi au rubricile „Seductie”, „Afaceri externe” (in numarul ultim aflam despre divorturile la americani), „Cinema”, „Eveniment”, „Woman on top”, „Carte” („Ce este pornografia?”), „Games”, „Profil”, „What’s new” samd.
De partea cealalta a baricadei, femeile sint atrase cu rubrici de Moda si frumusete, Diete, Cupluri („Gelozia: cum sa nu il pierd pe EL??” – ne invata „Avantaje”), Cariera („Atingerea performantelor” – din aceeasi revista), Gastronomie. Revista „Elle” ofera si literatura, pentru o femeie mai cultivata care-i iubeste pe Mircea Cartarescu, pe Alex. Leo Serban si, de ce nu, pe Ovidiu Simonca.
Nu mi-ar ajunge o pagina de „Supliment” ca sa fac o revista a revistelor diferentiate dupa gen. La 1837 exista o singura publicatie. „Curier de ambe sexele”. Aparitia ei era anuntata de Ion Heliade Radulescu in „Curierul romanesc” din 12 martie, ca supliment al acestuia (dupa cum mentioneaza Ion Hangiu in cartea sa, aparuta la Editura pentru literatura, in 1968, Presa literara romaneasca). „Curier de ambe sexele” urma sa fie un „jurnal literar”, cu o aparitie de doua ori pe an: „o data pentru barbati si o data pentru femei”. Barbatii citeau aici „articole de literatura si industrie si oarecare povestiri”, iar femeile „povestiri placute si morale, articole asupra credintei, economiei si bunei tineri a casei, asupra cresterii copiilor, asupra gradinilor, asupra imbracamintei”. Ambele sectiuni erau infrumusetate cu „gravuri de mode atit pentru barbati, cit si pentru femei, insemnari de mobile deosebite de case, de gradini si alte asemenea”. La sfirsit de an, prenumerantii, abonatii, primeau si un „calindar”, cu lunile anului viitor, „poezii fugitive ce vor iesi in acel an”, insemnari despre zidiri, locuri vindute, o varianta a rubricilor imobiliare de azi, dar si despre locurile mai interesante din tara, „ca Podul lui Traian, Turnul Severinului, intrarea Dunarii in Tara Romaneasca”. In linii mari, toate cele enumerate mai sus erau structurate in sase sectiuni – poezie, morala, literatura, nuvele, casnicie, varietati.
Cu un veac si jumatate mai inainte, un periodic francez, „Mercure Galant”, fondat la 1672, scris de dramaturgul Jean Donneau de Vise, avea drept public femeile, fiind probabil printre primele periodice de gen. Aflu despre asta in Mass media. O istorie sociala, de Assa Briggs si Peter Burke (Polirom, 2005). „Mercure Galant” era redactat sub forma unei scrisori a unei doamne pariziene catre una de la tara, informind-o despre stiri de la curte, moda, decoratiuni, povestioare de amor, la care se adaugau versuri si ghicitori. Azi, ghicitorile sint de genul „ce este pornografia?” sau „cum sa il pastrezi pe EL”. In linii mari insa, temele nu par sa se fi schimbat prea mult. Alta lume, aceeasi comedie…