Despre ediția din acest an a Festivalului de Film de la Cannes (14-25 mai 2019), delegatul său general (adică selecționerul) Thierry Frémaux a spus că va fi o ediție „romantică și politică“, cu multe filme de gen, dar în care genul e de multe ori ascuns. La prima citire a titlurilor, putem spune cel puțin că nu se anunță continuarea ediției înnoitoare de anul trecut.
Cel mai probabil e că, după ce în 2018 mare parte din cineaștii cunoscuți refuzați de Cannes s-au dus la Festivalul de la Veneția (inclusiv producțiile Netflix Roma și The Ballad of Buster Scruggs, pe care Cannes-ul n-a vrut să le arate în Competiție dacă nu vor intra pe online la 36 de luni după lansarea în săli, așa cum spune legea în Franța), festivalul a decis că nu poate renunța la rolul de crème de la crème și nu poate să nu ia în competiție cele mai grele nume ale momentului, chiar dacă au mai fost de „n“ ori în cursa pentru la Palme d’or. Așa că în acest an senzația de déjà-vu e puternică, cu Ken Loach și frații Dardenne din nou în Competiție, plus Pedro Almodóvar și, mai ales, așteptatele noi titluri ale lui Quentin Tarantino, Jim Jarmusch și Terrence Malick. (Am făcut două interviuri cu Loach la Cannes și la fiecare dintre ele britanicul a spus că nu va mai face alt film, dar cu fiecare nou titlu e luat în Competiție. Întotdeauna m-am mirat că această persoană atât de modestă nu îi spune lui Frémaux: „Știi ce, am deja două Palme d’or și nenumărate selecții la cei 82 de ani ai mei; vin, dar în afara competiției“.). Și Dardenne-ii au deja două trofee la Cannes.
Până una, alta mare bucurie e că La Gomera (The Whistlers în engleză) de Corneliu Porumboiu, a fost și el luat în Competiție. E primul film cu care Porumboiu concurează pentru trofeul festivalului și primul pe care l-a turnat în afara României, adică pe insula La Gomera din Canare, explorând (bănuiesc) limbajul cinematografic prin intermediul unui limbaj sub formă de fluierat (El Silbo), care a supraviețuit pe insulă de pe vremea romanilor (se spune). La Gomera îi are în distribuție pe Vlad Ivanov, Catrinel Menghia (Marlon), Rodica Lazăr, Sabin Țambrea, precum și pe spaniolii Agustí Villaronga, Antonio Buíl și Cristóbal Pinto. Filmul e produs de compania lui Porumboiu, 42 KM FILM, în coproducție cu Les Films du Worso (Franța) și Komplizen Film (Germania), și a fost turnat la București, pe insula La Gomera și în Singapore.
Corneliu Porumboiu e un „copil al Cannes-ului“. Cel mai important festival din lume i-a luat filmele începând cu scurtmetrajul de școală Călătorie la oraș, distins cu Premiul al II-lea în Cinéfondation în 2004, și continuând cu lungmetrajul de debut A fost sau n-a fost?, premiat în 2006 cu Camera d’or, Polițist, adjectiv – Premiul Juriului în 2009 în Un Certain Regard (a doua secțiune competitivă a Selecției Oficiale) și Comoara – Premiul Un Certain Talent în aceeași secțiune în 2015 (practic, un premiu inventat pentru Porumboiu). Altfel spus, toate lungmetrajele românului, mai puțin Metabolism, au fost lansate la Cannes.
Al doilea film românesc selecționat în acest an la Cannes e scurtmetrajul Ultimul drum spre mare, realizat de Adi Voicu și inclus în secțiunea paralelă Semaine de la Critique. Filmul urmărește conversația a șase persoane dintr-un compartiment de tren până când ceva se întâmplă și lucrurile scapă de sub control (am citat din misteriosul sinopsis din comunicatul de presă). Personajele sunt interpretate (în ordinea apariției) de poeta Angela Marinescu (Marcovici), Ana Ciontea, Cristian Juncu, Silviu Debu, actorul turc Salih Yildirim și Alina Vior. Adi Voicu a mai semnat documentarele Metrobranding și Victoria și se pregătește de primul său lungmetraj de ficțiune. Filmul lui Adi Voicu e printre cele zece scurtmetraje aflate în competiție pentru premiile secțiunii.
Regizorul, scenaristul și producătorul Cătălin Mitulescu a fost invitat și el la Cannes, dar pentru a face parte din juriul care dă Palme d’or pentru scurtmetraj și care jurizează și filmele din Cinéfondation. Mitulescu a luat Palme d’or pentru scurtmetraj cu Trafic în 2004 și îi are colegi de juriu pe Claire Denis (președintă), Stacy Martin, Eran Kolirin și Panos H. Koutras.
Juriul Competiției, cel care decide trofeul festivalului, e prezidat de mexicanul Alejandro González Iñarrítu și compus din cineastul și artistul francez Enkil Bilal, cineastul francez Robin Campillo, actrița și cineasta senegaleză Maimouna N’Diaye, actrița americană Elle Fanning, cineastul grec Yorgos Lanthimos, cineastul polonez Paweł Pawlikowski, cineasta americană Kelly Reichardt și cineasta italiană Alice Rohrwacher.
Din juriul Un Certain Regard fac parte Nadine Labaki (președinte), Marina Foïs, Nurhan Sekerci-Porst, Lisandro Alonso și Lukas Dhont. Juriul secțiunii Semaine de la Critique e prezidat de cineastul columbian Ciro Guerra și compus din actrița franco-britanică Amira Casar, producătoarea franco-daneză Marianne Slot, criticul belgiano-congolez Dija Mambu și cineastul italo-american Jonas Carpignano.
Premiile anunțate deja sunt Palme d’or omagial pentru Alain Delon, la Carosse d’or pentru John Carpenter (în secțiunea Semaine de la Critique) și Premiul Pierre Angénieux ExcelLens in Cinematography (alt premiu independent) acordat lui Bruno Delbonnel. Anunțul premiului omagial pentru Alain Delon a stârnit indignarea unor asociații feministe, LGBT ș.a.m.d., care au reamintit (fără ecou) Cannes-ului că starul francez a recunoscut acum câțiva ani că a pălmuit de-a lungul vieții câteva femei, că deși nu are nimic împotriva căsătoriei dintre două persoane de același sex, nu e de acord ca ele să aibă copii, plus una-două remarci antisemite. Delon a recomandat festivalului să arate la ceremonia de premiere chiar Mr. Klein (1976) de Joseph Losey, unde joacă un bărbat luat drept evreu în Franța aflată sub ocupație germană în 1942.
Ce ar mai fi de văzut?
Pentru început, filmul care deschide festivalul și care e și în Competiție – The Dead Don’t Die de Jim Jarmusch –, un film cu zombi și cu o distribuție demnă de două covoare roșii: Adam Driver, Bill Murray, Selena Gomez, Steve Buscemi, Iggy Pop, Tilda Swinton, Tom Waits, Danny Glover, Rosie Perez, Caleb Landry Jones și alții. Filmul intră în același timp și pe ecranele din Franța.
Despre așteptatul film al lui Quentin Tarantino – cel mai așteptat film al ediției, Once Upon A Time in Hollywood –, Frémaux a spus în 18 aprilie, când a anunțat Selecția Oficială, că e încă în montaj, iar acum iată-l pregătit să intre în cursa pentru trofeu. Încercările unui actor și ale cascadorului său (interpretați de Leonardo di Caprio și Brad Pitt) de a face carieră în Hollywoodul sfârșitului anilor ’60 (în preajma asasinării lui Sharon Tate de către Charles Manson) pare genul de poveste în ramă despre Hollywood care prinde și la masele largi, nu doar la cinefili. Mai mult autobiografic și mult mai grav e Almodóvar, care în Dolor y gloria (un titlu ca de telenovelă) vorbește despre un cineast îmbătrânit care își revede cariera și viața. Antonio Banderas și Penélope Cruz sunt printre protagoniști.
Autobiografic și personal e și Elia Suleiman, care revine pe Croazetă cu It Must Be Heaven, al cărui protagonist e, un film în care arată cu umor subtil că regăsește țara natală, Palestina, peste tot pe unde ajunge în lumea largă.
Filmul lui Terrence Malick, A Hidden Life, retrasează viața austriacului Franz Jägerstätter, care a refuzat să lupte de partea germanilor și a fost executat în 1943. Filmul e o coproducție SUA-Germania și îl are pe August Diehl în rolul principal. Cum e de așteptat, Malick va veni la Cannes, dar nu se va arăta în public.
Veteranul Marco Bellocchio retrasează cu Il traditore viața și cariera lui Tommaso Buscetta, primul informator din mafia siciliană a anilor ’80. Arnauld Desplechin revine în Competiția de la Cannes cu Roubaix, une lumière (titlul englez e Oh Mercy!), o poveste despre umanitate spusă prin intermediul a doi polițiști care anchetează uciderea unei vârstnice. Jean-Pierre și Luc Dardenne abordează în Le jeune Ahmède conflictul unui adolescent arab din Belgia, prins între două lumi și două adevăruri, și atras de extremismul islamic. Competiția din acest an mai numără filme de Diao Yi’nan, Bong Joon-ho, Mati Diop, Jessica Hausner, Abdellatif Kéchiche, Ladj Ly, Kleber Mendonça Filho & Juliano Dornelles, Ira Sachs, Céline Sciamma și Justine Triet.
În Un Certain Regard se regăsesc titluri de Bruno Dumont (Jeanne, musical despre Jeanne d’Arc), Christophe Honoré (Chambre 212, comedie cu Carole Bouquet), Albert Serra (Liberté) și Kantemir Balagov. Cineastul rus de numai 27 de ani, premiat cu Premiul FIPRESCI în 2017 pentru Tesnota/ Closeness revine în Un Certain Regard cu Dîlda (în engleză Beanpole), a cărui acțiune se petrece la Leningrad în 1945.
Secțiunea paralelă Semaine de la Critique se anunță interesantă nu doar pentru că a sfidat Selecția Oficială și a luat un film produs de Netflix, Wounds, de Babak Anvari (cu Armie Hammer și Dakota Johnson), dar și pentru că arată noile filme ale lui Takashi Miike (Hatsukoi), Lav Diaz (Ang Hupa, de 4 ore și 36 de minute, o distopie plasată în Asia de Sud-Est în anul 2034) și Robert Rodriguez (Red 11).
Elton John printre musafirii anunțați
Un film care va stârni cu siguranță isteria presei e Rocketman de Dexter Fletcher, un musical despre Elton John prezentat În afara Competiției și pentru a cărui premieră mondială Elton John a anunțat din timp că va veni. E foarte probabil ca și Diego Maradona să apară la Cannes, în calitate de protagonist al documentarului Diego Maradona, realizat de Asif Kapadia (cel care a semnat apreciatele documentare Senna și Amy).
Claude Lelouch își va prezenta În afara Competiției (secțiune inclusă în Selecția Oficială) Les plus belles années d’une vie, continuare a lui Un homme et une femme: 20 ans déjà din 1986, unde rolurile principale sunt interpretate de Jean-Louis Trintignant și Anouk Aimée, aceiași protagoniști din Un homme et une femme, distins cu la Palme d’or în 1966. Filme de Abel Ferrara (Tommaso, cu Willem Dafoe în postura unui alter ego al lui Ferrara, un artist american care locuiește la Roma), Alain Cavalier (documentarul Être vivant et le savoir despre viață și moarte/eutanasie), Gael Garcia Bernal (Chicuarotes), Werner Herzog (Family Romance LLC) și Patricio Guzmán (Cordillera of Dreams) au fost incluse în secțiunea Séances Speciales (Proiecții speciale) din Selecția Oficială. Gaspar Noé, care anul trecut a luat pentru Climax Premiul secțiunii paralele Quinzaine des Réalisateurs, revine la Cannes, dar în secțiunea Séances de minuit (Proiecțiile de la miezul nopții) cu Lux Aeterna.
Cine mai are vreme poate revedea cu plăcere și fiori versiunea restaurată a lui The Shinning, clasicul horror al lui Stanley Kubrick, film ce va fi introdus în secțiunea Cannes Classics de Alfonso Cuarón.
Apropo de Cuarón, Thierry Frémaux s-a enervat că presa a speculat și l-a dat pe mexican ca posibil președinte al juriului mare. „E ca și cum ar trebui să spunem: iată juriul și președintele lui nu e Alfonso Cuarón“, a spus delegatul general, dând un bobârnac nemeritat presei. Asta după ce anul trecut i-a dat un brânci zdravăn când a cedat în fața producătorilor și agenților, suprimând regula tradițională a proiecțiilor de presă ce precedau premierele de gală ale filmelor din Selecția Oficială. Presa era deci vinovată că făcea reclamă negativă filmelor înainte premierei lor oficiale. C’est la faute à Voltaire, monsieur Frémaux!
FOTO 1: Vlad Cioplea
Galerie foto
