Lungmetrajul de debut al brazilianului Joe Penna (cineast lansat inițial pe YouTube, unde are aproape trei milioane de abonați) e o producție islandeză care n-ar fi avut nici printre abonații săi prea mult ecou dacă nu l-ar fi avut în rolul principal pe Mads Mikkelsen.
Vedeta daneză duce în spate acest survival story de la Polul Nord, în care un pilot încearcă să supraviețuiască după ce a picat cu micul lui avion.
Din fericire pentru el, mijloacele nu sunt puține – are unde dormi (în avion), are ce mânca (pește crud) și când un elicopter venit să-l salveze cade în fața lui, se mai pricopsește cu o butelie, o brichetă, o sanie, dar și cu copilotul (o femeie) rănit grav. Scenariul scris de Joe Penna și Ray Morrison se concentrează cu totul pe lupta singulară a eroului cu forțele naturii, străduindu-se relativ bine să păstreze suspansul, dar nereușind să răspundă la întrebări pe care spectatorul și le pune în mod firesc în astfel de situații: de ce pilotul nu încearcă să recupereze și altceva din elicopter – de pildă, stația radio? De ce al doilea elicopter salvator vine așa târziu? Cum e posibil să ai atâta forță fizică hrănindu-te cu puțin pește crud atâta timp? Cum de femeia rănită grav rezistă așa mult? Plus alte detalii care fac ca povestea să devină tot mai neverosimilă.
Fără să vrei, îți aduci aminte de alt survival story relativ recent și cu un singur personaj, All Is Lost (2013) de J.C. Chandor, care stătea tot (și stătea bine) pe umerii lui Robert Redford, pentru că povestea era atât de bine imaginată, încât de fiecare dată când se întâmpla ceva periculos, exista o soluție credibilă (un amănunt de ordin practic) și, reciproc, fiecare soluție credibilă aducea cu sine o altă escaladare e pericolului, ceea ce făcea ca salvarea bărbatului naufragiat în Oceanul Indian să devină tot mai puțin posibilă.
All Is Lost avea și o dimensiune filosofică pe care o aprofunda fără să bată la ochi (au fost chiar trimiteri la perioada de recesiune economică), deși ar fi funcționat foarte bine și numai ca luptă fizică cu un adversar inegalabil. J.C. Chandor a explorat și mai recent supraviețuirea în condiții dificile în Triple Frontier (2019), a cărui acțiune are loc pe munte, dar unde sunt mai multe personaje și tensiunea se clădește și prin relațiile dintre ele.
Mikkelsen e un actor foarte OK, cu o prezență deosebită, capacitatea de a inspira încredere și de a ocupa spațiul fără a avea nevoie de replici. Datorită lui povestea sună credibil, dar lipsa de imaginație/ experiență a scenariștilor face ca tensiunea să se relaxeze treptat, iar spectatorul să nu mai resimtă pericolul și să decupleze înainte de vreme.
Arctic a fost lansat anul trecut la Cannes în sub-secțiunea Midnight Screenings din Selecția Oficială și a fost unul din candidații la Caméra d’or (premiul de debut al festivalului). La Cannes (unde filmul a avut presă bună) Mads Mikkelsen a spus că a fost cel mai greu rol din carieră. Genul acesta de partitură într-adevăr te trimite la nivelul cel mai primar al actoriei – să joci aproape fără replici un personaj care nu face altceva decât încearcă să rămână în viață prin gesturi simple și repetitive, punându-și la bătaie propria rezistență fizică.
Arctic – de Joe Penna, cu Madds Mikelsen, Maria Thelma Smáradóttir