Proiectele individuale sau colective se apropie de final sau se incheie en beaute, orice ar spune circotasii. Mai cu seama ma bucura faptul ca nu mai simt nevoia sa vorbesc aici despre un triumf al „tinerei generatii” sau, dimpotriva, al „batrinilor”, despre reveniri spectaculoase sau debuturi mirobolante. Maturitatea sade bine literaturii de azi: tinerii se antologheaza, consacratii duc la capat proiecte ample si solide, tabloul de familie al prozei, poeziei si criticii contemporane se deseneaza linisor, fara imbrinceli, ba chiar intr-o dispozitie destul de armonioasa.
Ar fi de notat, la proza, dupa incheierea asteptata a trilogiei cartaresciene, rescrierea masiva a Intilnirii de Gabriela Adamesteanu, care a dus la un fascinant roman, practic nou, cel mai bun roman al exilului pe care-l avem, si apoi cartea lui Bogdan Popescu, Cine adoarme ultimul, fictiune coerenta si seducatoare, istorie corectata prin vis. Noaptea lui Iuda, de Dan Stanca, si Asediul Vienei, de Horia Ursu, sint romane ale autorilor generatiei mature, care isi da masura. Intre tineri, trebuie notati si urmariti Iulian Ciocan cu puzzle-ul sau basarabean Inainte sa moara Brejnev, Calin Ciobotari cu fiction-ul antisecuristic Ssst! Generalul viseaza… , Gabriela Gavril, autoare a interesantului roman de moravuri universitare Fiecare cu Budapesta lui, sau Stefan Bastovoi, reeditat cu Iepurii nu mor. Remarcabil si Circul nostru va prezinta: al lui Lucian Dan Teodorovici, revizuit, chiar daca cunoasteti prima varianta. Pentru cititorii perversi, Editura Trei ofera un florilegiu de Povesti erotice romanesti ale mai multor autori contemporani.
Serban Foarta si-a continuat turul de forta din ultimii ani
Poezia 2007 se lauda mai intii cu cartea lui O. Nimigean, Nicolina blues, aducind clasicizarea (pentru ca volumul are manseta si CD!) unui autor de o mare prospetime, exhibitionist si interiorizat, parodic si confesiv, cu un savoar poetic care frizeaza eruditia. Serban Foarta si-a continuat turul de forta (involuntar calambur) din ultimii ani cu Cartea Psalmilor. Mai sint de notat volumele come-back ale lui Nichita Danilov, Centura de castitate si Gabriel H. Decuble, Eclectica. Dan Coman s-a antologat prodigios in d great coman (desi de la inceput avertizeaza: „aceasta nu este o antologie”). Alte doua antologii semnificative: Liviu Antonesei cu Aparitia, disparitia si eternitatea Eonei si Ioan Es. Pop cu No exit.
Citeva vorbe jubilatorii despre critica publicata anul acesta. Antonio Patras l-a reinventat pe Ibraileanu intr-un eseu despre literatura criticului, formulind ad-hoc si o teorie a personalitatii cu reverberatii care nu se vor stinge usor. Angelo Mitchievici a dezgropat lumea de fineturi parsive a dandy-lor bucuresteni de unde au iesit Pasadia si Pantazi (Mateiu Caragiale. Fizionomii decadente), iar Radu Vancu a dat prima monografie, continind o convingatoare, chiar constringatoare (cuvintul e: compelling) interpretare a operei lui Mircea Ivanescu (Mircea Ivanescu. Poezia discretiei absolute). Paul Cernat si-a dat masura in masivul volum Avangarda romaneasca si complexul periferiei, completat cu uvertura Contimporanul. Istoria unei reviste de avangarda. Dan C. Mihailescu a progresat navalnic cu volumul III din Literatura romana in postceausism. Ar mai putea fi notate carti de Liviu Papadima, Alexandra Ciocarlie, Alexandra Tomita…
De urat am mai ura, dar ni s-au terminat de mult cele 3500 de semne. Cum ziceam, semne bune!