„Care este personajul din desene animate care ți-a căzut cu tronc?“
Întrebarea aceasta mi-a cucerit, într-una din aceste dimineți, telefonul. Mii de oameni de pe rețele sociale postaseră imagini cu personaje din desene animate pentru care făcuseră o pasiune nu tocmai copilărească. Răspunsurile au fost mai puțin importante, pe mine m-a ajutat întrebarea. Pentru prima dată, după mulți ani, am aflat că nu fusesem singură.
Prin anii ’90, Televiziunea Română difuza un serial de desene animate japonez, intitulat Candy Candy. Era despre o fetiță orfană adoptată de o familie bogată, trimisă apoi la studii în Londra. Acolo l-a cunoscut pe Terry, a doua ei dragoste. Un băiat misterios, rebel, evident obraznic, dar în esență bun la suflet. Cu părul lui șaten lung, cu gulerul lui permanent ridicat, cu replicile impertinente, Terry, oricât de fictiv ar fi fost, mi-a furat inima. Sau cel puțin mi-o împrumuta, 30 de minute pe zi, după ora 19.00.
Terry cucerise mai multe inimi, aveam să aflu recent. Deși s-a difuzat acum 30 ani, imaginea lui a fost postată des de persoane care și-au dezvăluit personajele animate prea îndrăgite. Printre câștigătorii neoficiali ai „pasiunilor copilărești“ au fost Tuxedo Mask din Sailor Moon – difuzat la noi tot pe TVR –, Trent din Daria – difuzat mai târziu, pe MTV –, Blossom – roșcata din rândul Fetițelor PowerPuff –, Dimitri și Anastasia (în funcție de cine răspundea) din desenele Disney. Există și câteva personaje la care nu mă voi putea uita niciodată la fel, după ce le-am văzut în răspunsuri: Raphael – Țestoasele Ninja –, Robin Hood – întruchipat de o vulpe vorbitoare în serialul animat cu același nume – și mama lui Dexter.
Când lucrurile trec din zona amuzamentului în zona obsesivă, îndrăgirea desenelor animate poartă un nume medical – schediaphilia. Fenomenul este cel mai răspândit în Japonia, acolo unde animeurile sunt create conștient pe cât de sexy posibil și realitatea virtuală a pătruns în viața obișnuită a oamenilor.
Acum jumătate de an, un japonez a ajuns subiectul știrilor după ce s-a „căsătorit“ cu o hologramă pe nume Hatsune Miku. Miku este o combinație între personaj animat extrem de celebru în Japonia, popstar, hologramă de birou și un asistent digital personal asemănător lui Siri sau Alexa. Seara, o poate suna să îi spună că vine acasă și ea aprinde toate luminile. Dimineața, îl trezește și îi spune ce îl așteaptă în ziua respectivă. Noaptea, proaspătul mirele doarme în pat cu o pernă pe care e imprimată imaginea hologramei. Compania care produce holograma-asistent era pregătită pentru eveniment: i-a emis bărbatului un fel de „certificat de căsătorie“, care atestă o uniune „dincolo de dimensiunile obișnuite“. Este doar unul din cele 3.700 de certificate emise de companie.
Japonia este țara în care au apărut, de mai bine de 15 ani, cuvintele waifo și husbando, pentru a desemna personaje animate fictive față de care cineva dezvoltă afecțiune, deseori romantică. Tot Japonia este una din țările cu cei mai singuratici oameni, unde peste 80% din tineri se izolează și spun că se simt singuri. Este bine totuși că există un leac, chiar și unul care e fictiv.