Interviu  -  Dan Burcea  -  

Scriitoarea Tatiana Țîbuleac este fericita câștigă­toare a Pre­miu­lui European pentru Literatură 2019 cu romanul Grădina de sticlă, publicat la Edi­tura Cartier. Acest pre­miu, finanțat de către Comisia Europeană, face parte din progra­mul „Creative Europe“ și are ca scop punerea în lumină a creației literare con­temporane din domeniul ficțiunii, precum și promovarea literaturii de-a lungul întregului continent european. La această competiție participă statele membre ale Uniunii Europene, dar și țări care nu fac parte din UE, cum ar fi Islanda, Norvegia, Albania, Georgia, Moldova și altele.

Premiul Uniunii Europene pentru Literatură se acordă anual, începând din 2009, tinerilor scriitori contemporani din literaturile emergente. Este coordonat de un consorțiu format din: European and International Booksellers Federation (EIBF), Euro­pean Writers’ Council (EWC) și Federation of European Publishers (FEP). Consorțiul înființează jurii naționale care au rolul de a nominaliza autorii propuși pentru premiere. Ceremonia de decernare a premiilor va avea loc pe data de 2 octombrie la Bruxelles. Până atunci, am dorit să o felicităm pe Tatiana Țîbuleac și să culegem reacția sa pe viu la această îmbucurătoare veste pentru literatura română.

Cum ați primit vestea Premiului European pentru Literatură?

Surprinsă. Nu am știut despre acest premiu, nici despre acest concurs. Am văzut cartea pe lista scurtă, alături de oameni și cărți pe care le admir. Acest lucru m-a bucurat. Premiul mă onorează, desigur. Sper ca volumul să își găsească cititori și în alte limbi, iar limba română să fie auzită în Europa o dată în plus.

Care au fost etapele de selecționare prin care a trecut romanul dumneavoastră laureat, Grădina de sticlă?

Știu doar că au fost două jurii. Unul care a propus cărțile, altul care a desemnat cartea învingătoare.

Elogiat de critică, romanul Grădina de sticlă este considerat ca fiind „un pariu câștigat“. Ce subiect abordați și cum l-ați scris?

Nu prea cred în pariuri, le ocolesc cât pot. Grădina de sticlă este o carte pe care am scris-o cu greutate, am lăsat mult din mine în ea. Are mai multe subiecte, mai mul­te planuri de descifrare. Mă bucură să văd că în România a fost înțeleasă, sper să se întâmple la fel și în alte părți. Este o carte de­spre supraviețuire și rezistență, despre oamenii care încearcă să înțeleagă cine sunt după o viață întreagă de pribegie. Așa cum este cazul meu. Este însă și o carte despre recunoștință și ură, dragoste și iertare.

Sunteți de acord că acest premiu este în același timp o recunoaștere a talentului dumneavoastră, dar și o victorie a limbii române în Europa? Care este raportul dumneavoastră cu această limbă?

Este în primul rând o victorie a limbii române, iar pentru mine personal este și o recunoaștere a faptului că în Basarabia se scrie literatură românească. Iubesc limba română – este limba în care mi-am scris toate cărțile, iar acest fapt ar trebui să spună ceva.

Credeți că multilingvismul este o bogăție culturală și personală pentru cei care, ca dumneavoastră, ați trăit din plin această realitate?

Cred că orice limbă vorbită este o viață în plus, chiar și o limbă care îți este impusă, chiar și o limbă pe care o urăști. Sentimentele se pot schimba, limba însă va rămâne ca o cheie în buzunarul tău. Eu nu cred în frică, cred în dragoste – care poate supune la fel de mult.

Când va apărea traducerea Grădinii de sticlă?

Este tradusă acum în limbile franceză și spaniolă. Știu că există un interes și pentru alte limbi europene.

În lista scurtă pentru premiul literaturii române au mai fost:

– Așa să crească iarba pe noi, de Augustin Cupșa, Editura Humanitas, 2017

– Porci, de Tudor Ganea, Editura Polirom, 2018

– Sindromul Stavroghin, de Alina Pavelescu, Editura Humanitas, 2019

– Copilăria lui Kaspar Hauser, de Bogdan-Alexandru Stănescu, Editura Polirom, 2017

TATIANA ȚÎBULEAC s-a născut pe 15 octombrie 1978 în Chișinău, Republica Moldova. Singura fiică a unui jurnalist și a unei corectoare de ziar, termină Liceul „Iulia Hasdeu“ din Chișinău; licențiată a Facultății de Jurnalism și Științe ale Comunicării a USM. A devenit cunoscută publicului larg în 1995, când inițiază rubrica Povești adevărate în cel mai important cotidian de limbă română din Moldova, „Flux“. Din 1999 face parte din echipa PRO TV Chișinău în calitate de reporter, editor și prezentatoare de știri. În prezent este stabilită la Paris. A debutat editorial cu Fabule moderne, Chișinău, 2014. Cea de-a doua carte, Vara în care mama a avut ochii verzi, 2017, este dis­tinsă cu Premiul Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova (2017), Premiul revistei „Observator cultural“ și Premiul „Observator Lyceum“ (2018). Romanul a apărut în franceză și în spaniolă.