A inceput diva sa tina un discurs care se indrepta, in mintea mea, spre o concluzie unica: „Dom’le, vreau sa opresc toate comentariile pe marginea prezentei mele, pentru ca nu am facut nimic pentru a ma afla acolo”. Discursul a mers pe aceasta linie pina la jumatate. Dupa care m-am trezit in plin Dali. Intr-un autentic demers paranoic-critic. „Unde era domnul Cioroianu cind mii de oameni se bateau in fata magazinului Muzica pe discurile mele? Unde era domnul Cioroianu cind milioane de romani faceau parte din fan-club-ul meu?” Urmeaza concluzia: „Cred ca merit sa ma aflu pe locul acesta”.
Asadar, Madalina Manole crede ca merita locul pe care-l ocupa. Asta desi, la nivelul ei vorbind, daca iau acum un tinar meloman, il bat bine vreo jumatate de ora si-l intreb cine e Madalina Manole, s-ar putea sa-mi spuna ca e o faimoasa ghicitoare din spita Omidei. Ati putea spune ca fiecare dintre noi se crede, in baie, citeodata, cel mai mare roman… asa e. Nu stiu de ce insa, ascultind-o in seara aceea pe fata cu parul de foc (ajunsa de ani buni fata cu trei fire de foc), am constientizat imbecilitatea colectiva. Nu mi s-a mai intimplat treaba asta de la mineriade sau de cind, la alegerile din anul x, trebuia sa te lupti cu babele din sectia de votare pentru a nu pune votul in urna neo-comunista. Daca aceasta emisiune (despre care cred a dat, ca succes mediatic, un mare chix) si-a propus sa ne demonstreze ca sintem idioti, a reusit. CU VIRF.
Este prezent in top Terente?
Poate ca seara n-ar fi fost delicioasa fara prezenta lui Antonioni de Dimbovita, regizorul postmodern care ni l-a prezentat pe Mihai Viteazu (sau Burebista, nu mai tin minte) cu Rolex la mina. Curat contrapunctic, acesta a avut o prestatie modesta, lasind sa se inteleaga cum ca l-ar rusina locul pe care-l ocupa in topul genialilor autohtoni. Daca Madalina Manole m-a dus cu gindul la Dali (sau, mai curind, la anorexicele nebune ale lui Egon Schiele, ca sa raminem in sfera artelor plastice), cel din urma mi-a amintit de gravurile satirice ale lui Daumier, de cutrele care mingiie pe fata si injunghie pe la spate.
Nu m-am uitat cu atentie: este prezent in top Terente? El a fost un roman mare. Si-ndesat. Dar Rimaru? Dar yoghinii de ce nu au facut o spirala a SMS-urilor? Unde sint adevaratele valori? Am senzatia acuta ca sintem guvernati de citeva milioane de agenti ai Madalinei Manole, reali bubuli, care sapa in vederea unei viitoare manolizari. Semnul lor distinctiv este faptul ca poarta pe sub haine camasi largi de in, au priviri duioase, sint adeseori tristi, dar intotdeauna gata sa-ti sara la git pentru ca ei sint convinsi ca au dreptul de a se afla acolo unde sint.
Cetateni, dati-va citeva palme, treziti-va, apoi amintiti-va parodia aceea golaneasca care circula prin anii ’90, parodia celebrului si unicului hit al Madalinei Manole! N-o stiti? Am s-o postez pe blog. Si, apropo, unde erati, domnule Cioroianu, cind se bateau romanii in fata magazinului Muzica pe discurile lui Meme, cea cu parul de foc?
P.S. Imi retrag nedumeririle inflacarate la adresa yoghinilor: baietii si-au facut datoria. Bivolaru e pe 20.