Astfel, filmul lui Mungiu este mentionat de A.O. Scott si Manohla Dargis la mai multe dintre cele opt categorii de Oscar. Dargis spune ca 432 ar trebui nominalizat la categoriile Cel mai bun film, Cel mai bun regizor, Cea mai buna actrita in rol principal (Anamaria Marinca), Cel mai bun actor in rol secundar (Vlad Ivanov) si Cel mai bun scenariu original.
Si A.O. Scott a nominalizat filmul romanesc la categoriile Cel mai bun film, Cel mai bun regizor, Cea mai buna actrita in rol principal si Cel mai bun actor in rol secundar. Criticul a nominalizat si un alt film romanesc, A fost sau n-a fost?, dupa un scenariu si in regia lui Corneliu Porumboiu, la categoria Cel mai bun scenariu original.
Potrivit ICR New York, prezenta filmului 4 luni, 3 saptamini si 2 zile in topurile criticilor „New York Times” si mai ales faptul ca are mai multe nominalizari decit productia americana There Will Be Blood, de Paul Thomas Anderson, sint „o dovada incontestabila a gradului de recunoastere critica pe care l-a cistigat filmul in America”.
Filmele pot spune si adevarul
Intre 29 noiembrie si 3 decembrie, la Tribeca Cinemas din New York a avut loc a doua editie a Festivalului Romanesc de Film. „Romanian Cinema: The Golden Age?” a fost titlul ales de organizatori – Institutul Cultural Roman din New York (ICRNY), Transilvania Film Festival (TIFF) si Tribeca Film Festival. Criticul de film A.O. Scott a introdus una dintre proiectiile cu 432. Va propunem un fragment din prezentarea acestuia.
„Bine ati venit in Epoca de Aur a filmului romanesc! E bine ca Festivalul de la New York incepe cu filmul cistigator al Palme d’Or-ului din acest an de la Cannes – 4 luni, 3 saptamini si 2 zile de Cristian Mungiu. Nu ar fi multe de adaugat inainte de a vedea acest film, nu stiu ce ati citit sau auzit despre el. Personal, cred ca cel mai bine e de vazut in circumstante asemanatoare cu cele in care l-am privit eu. S-a intimplat chiar in prima dimineata a Festivalului de la Cannes, plecam de la o stare completa de ignoranta, dublata de oboseala datorata schimbarii de fus orar si calatoriei. Acesta e, de obicei, filmul pe care il vezi si apoi il uiti in urmatoarele 48 de ore, iar pina la finalul festivalului nu mai stii nici in ce an l-ai vazut. Forta acestui film a fost pe deplin demonstrata de faptul ca nici unul dintre noi nu numai ca nu l-a uitat, dar nici nu si-a revenit din starea pe care ne-a dat-o. Si, s-a vazut, nici juriul nu si-a mai revenit. Cei care l-am vazut, dupa 12 zile de festival, cind s-au anuntat premiile, am fost multumiti, dar nu si surprinsi.
Cind am fost la Bucuresti, lumea se intreba cum va fi acest film receptat in America, data fiind atitudinea acestei tari fata de avort. Parerea mea este ca filmul nu se va dovedi confortabil nici pentru cei care sustin interzicerea avortului, nici pentru cei care sint de partea opusa. Dar este un film in care se vorbeste in acelasi timp despre alte lucruri, precum prietenia, morala, loialitatea. Este un film despre alegeri greu de facut in contextul in care nu exista alegeri bune si alegeri rele. Vazindu-l de mai multe ori am inteles si de ce este acesta un film important pentru Romania, pentru felul in care aceasta tara isi rezolva problemele cu trecutul apropiat. M-am intrebat, pe de alta parte, cum de un film care se intimpla intr-un loc anume, intr-o tara anume are atita forta, atita ecou.
Se pot face mai multe speculatii si se pot gasi mai multe raspunsuri. Unul dintre acestea consta in calitatea regizorului si a actorilor, care este excelenta. Urmarim nenumarate filme care raspund dorintelor noastre: de a evada, de a ne distra si asa mai departe.
Insa exista un lucru unic pe care il pot face filmele – si anume acela de a spune adevarul. Si acesta este genul de film in care a realiza adevarul, a spune tot adevarul se dovedeste imposibil. Este un film despre cum poti trece peste o experienta si despre cum un regizor, un artist poate sa utilizeze mijloace cinematografice pentru a face lumina, pentru a face posibila intelegerea, spunerea adevarului.”