Ce naiba sa dai populatiei ghiftuite cu caltabosi si bautura, intr-o perioada de patru saptamini in care nu mai ai parte nici macar de o filmare pe ascuns despre cele traseul neortodox al celor doua produse de baza ale romanului? Cum sa-ti faci norma, intr-un moment in care pina si razboaiele de si dintre palate inceteaza, cind Basescu se opreste din vinat tariceni si din format partide, cind si adversarii sai lasa armele deoparte? Ai vreo sansa, ca editor de stiri, sa stringi ceva subiecte, in cele aproape 30 de zile cind Romania isi ia pauza? Pentru ca asa e la noi, la romani: sarbatorile incep cu doua saptamini inainte de Craciun si se incheie de-abia pe 7-8 ianuarie, odata cu Boboteaza.
Anul acesta, norocul televiziunilor de stiri de la noi s-a numit Ludovic Orban. Nu mi-e drag deloc personajul public, dar m-am trezit compatimindu-i soarta. Proasta inspiratie sa comiti o dandana in zilele cind tara trage pe dreapta, iar stiristii nu prea au „material”! Ginditi-va, daca povestea accidentului deja celebru n-ar fi iesit la suprafata atit de aproape de Craciun, ar mai fi tinut ea capul de afis al talk-show-urilor si buletinelor de stiri mai bine de o saptamina? Uitati-va acum la televizor: mai face cineva tam-tam pe „cazul Orban”? Nu, a trecut ziua fatidica de 7 ianuarie, Romania s-a trezit din amorteala, se aude iar cum se ascut armele din politica, zgomotul general isi reintra in drepturi.
Au disparut si subiectele de criza. Cum care subiecte de criza? Ninsoarea, viscolul, gerul, blocajele din trafic, avioanele inghetate cu pasagerii lor nervosi. A, si sa nu uitam, bradul. Da, bradul a fost, la trecerea dintre 2007 si 2008, al doilea personaj in topul mediatizarii, dupa ministrul cu prenume de rege frantuz. Nu am cronometrat, dar cred ca, din 20 de minute de jurnal de stiri, macar opt au fost acaparate de eternele subiecte legate de impodobirea si „imbecuirea” brazilor din pietele publice ale oraselor de pe teritoriul patriei.
Nu vreau sa fiu nici macar unu la suta rautacios la adresa televiziunilor de stiri. Sincer, le compatimesc menirea cind vin Sarbatorile. Si le inteleg derapajele: ce poti arunca din camera de filmat cind tara intra-n case si nu face nimic extraordinar in afara de a minca si a trage la masea? Nu te poti lupta, ca stirist, cu trasaturile poporului.
La americani, de Sarbatori se discuta despre candidatii la alegeri. La englezi, se juca fotbal pe 1 ianuarie. Norocul lor, al Realitatii si al Antenei 3, e ca, acusi, cind va veni Pastele si vom asista din nou la o amutire generalizata, vor sti ce au de facut. Tacerea porcilor va fi inlocuita cu tacerea mieilor.