Si au venit norii, vintul, ploaia, dar barbosii si fetele tot n-au plecat de pe pajiste, fapturile s-au acoperit cu pungi sa se fereasca de umezeala, si strigatul lor de lupta, No Rain, si fetele-ciuperci cu sutiene sau fara sutiene de baie, ba unii au ramas chiar goi-pusca dar cu ochelarii pe nas, era o veselie a umezelii, a mersului fara pantaloni si pantofi, apoi concursurile de lunecus in namol, si tribul hippiotilor batind darabana in cutiile de conserve si dansind in semitransa zglobie, si resturi de mincare, si cutiile de bere ca niste tisnitori, si tihna jucausa a pletosilor, Your love is on a rainbow, You are mine, I am yours, We are what we are, I go home to see my babe in ritmul demential al lui Ten Years After.
Parintii se temeau ca Woodstock va deveni zona de calamitate, dar n-a fost asa, politistii si soldatii au adus medicamente si apa, elicopterele au plutit doar ca sa-i ajute pe cei de pe pamint, nimeni n-a vrut sa-i evacueze ori sa-i alunge. One, two, three, What’ re fightin’ for, Don’t ask me I don’t give a damn, Next stop is Vietnam, And it’s five, six, seven, Open up the pearly gates, Well ain’t no time to wonder why, Whoopee we’re all gonna die silabisea pe intelesul tuturor Country Joe McDonald.
Da, a fost si rahat si halleluiah igiena, full of shit, trupuri curatindu-se in lac in timp ce Santana ajungea prin chitara electrica la un orgasm in toata regula, si Janis Joplin cu raguseala ei nevrotica aproape captusindu-i parul, wanna take it higher? Dormind pe paturi, pe mese, pe capota masinilor, pe iarba, portable chemical toilets si vidanjorii maturi cu zimbetul incrucisat, si-apoi Purple Haze cu Jimi Hendrix, mormanele de gunoi ramase dupa, dar ce mai conta era doar muzica uriasa, imensa.